Vedreba 1967, Tengiz Abuladze

Un film bazat în exclusivitate pe versurile poetului georgian Vazha Pshavela. Cu alte cuvinte, replici cu rime de la început și până la sfârșit. Nu trebuie să înțelegi limba pentru a simți muzicalitatea cuvintelor. În asta excelează filmul dacă-l judecăm din punct de vedere tehnic. Merge văzut de mai multe ori din cauza simbolisticii bogate.

Eroul din film trece printr-o serie de transformări și tind să cred că povestea nu e chiar așa de simplă pe cum pare. În primul rând femeia care apare în film este o fecioară. Ea simbolizează setea omului pentru puritate sufletească. În același timp îi apare în față și un tip cu burta mare, dezgolit. El este omul-diavol de care fuge personajul nostru și pe care-l recunoaște în faptele sale din trecut.

După ce omoară un cecen ridică o întrebare simplă: de ce nu există păreri de rău când omori un dușman? Înainte de toate, ne-am născut oameni și abia apoi au venit titulaturile (asta o vom auzi în a 3-a parte a trilogiei din partea nepotului lui Varlam). Eroul luptă pentru a-și apăra principiile. În momentul în care îl privește pe dușman ca pe un om, mulțimea se întoarce împotriva lui.

Sunt multe de zis pe marginea filmului. Spre exemplu, felul în care mulțimea judecă un singur om. Dacă o sută de capete cred într-o idee, nu înseamnă că acela este adevărul. Faptul de a-ați apăra principiile atrage consecințe.

Cu acestă rugăciune se deschide filmul:

Firea minunatã a omenirii nu poate muri niciodatã

Doamne, primește-mi rugãciunea
Mãruntã, ce întâia oarã o înalț:
Te rog, sã nu mã lași sã pier
Trãdându-Te pe Tine,
De mine lepãdându-mã.
Lasã nebunul în sminteala sa,
Minunii, doar, e sufletul supus,
Tânjind întruna dupã bunãtate,
Nicicând nu e sãtul îndeajuns.
Iar binecuvântata-nțelepciune, pacea,
În veci sã nu îmi fie date.
Atunci doar, chinuit de dor nespus,
În mine bucuria va-ncolți.
Când al meu suflet e-n vãpaie,
Și gândul aripile își întinde,
Numai atunci în mine se trezește
Deplin, înalta libertate.
și mã pãzește totdeauna
Cu-a Tale mâini atotputernice,
Pânã netrebnica nãpastã
Mã va bãga-n mormântul rece.
Atunci când pacea voi gãsi
Tu cerului înapoiazã-i steaua,
Și râului învolburat dã-i peștii,
Pãmântului – cenușa mea,
Dã sufletului nemurirea,
Mamei și tatãlui – copiii!

Nota mea: 9

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: