Atunci i-am condamnat pe toți la moarte 1972, Sergiu Nicolaescu

Una dintre capodoperele filmului românesc! În afară de prestaţia desăvârşită a lui Amza Pellea, filmul atinge câteva teme sensibile: egoismul şi perfidia intelectualului în comparaţie cu simplitatea ţăranului, capacitatea de sacrificiu – o găseşti mai repede la un nebun decât la un om sănătos (deşi am o bănuială că Ipu nu era nebun deloc), relaţiile reci dintre părinţi şi copii, adevărata credinţă în Dumnezeu, conştiinţa grea după ce trimiţi un om nevinovat la moarte, etc. Personajele sunt bine conturate. Vedem clar femeia materialistă, preotul cu dorinţa de a fi un preot adevărat, notarul ce umblă cu hârtiile mereu la el, doctorul care-ţi zice că eşti bolnav şi numai bun de sacrificat în folosul societăţii. Finalul este imprevizibil.

Nota mea: 10

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: