Man on the Moon 1999, Milos Forman

Ideea de bază ce merită reţinută este faptul că atunci când vrei să fii plin de umor, original şi vedetă numai pentru tine nu vei fi la fel şi pentru ceilalţi.

Este ciudat să te distreze numai propriile glume şi tot ele să te izoleze pentru că nu sunt gustate de majoritate. Cu toţii avem astfel de laturi pe care preferăm să nu le scoatem în lumină tocmai pentru că ştim că nu vor fi pe placul celor din jur.

În rolul din film Jim Carrey este un comediant prin sinceritatea, stângăcia şi inxcapacitatea de a fi amuzant ca toată lumea. Exact acesta este paradoxul. În final, alege să elimine rolul principal (propria satisfacţie) dîndu-şi seama că nu este suficient să-i placă doar lui ceea ce face.

Unul din momentele care mi-a plăcut mult este cel în care o cere în căsătorie pe prietena lui, îi pune un şal pe cap, îi zice să meargă cu el în Manhattan, şi-n final o sărută. Totul pare o glumă dar de fapt era unul din momentele în care el era serios.

Un alt moment în care prietenii nu ştiau dacă protagonistul vorbeşte sau nu serios este cel în care le spune prietenilor la 4 dimineaţa că este bolnav de cancer la plămâni (deşi nu era fumător). Aceasta se va dovedi marea cacialma a întregului film.

Filmul transmite un mesaj subtil tocmai din cauza ambivalenţei dintre realitate şi ironie: viaţa este prea scurtă pentru a o trăi mereu serioşi, iar visele se pot împlini când credem în ele cu adevărat.

Nota mea: 7

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: