One flew over the cuckoo’s nest 1975, Milos Forman

Jack Nicholson (în rolul principal) a demonstrat încă o dată că este un actor desăvârşit. Deşi adaptare după romanul cu acelaşi nume a lui Ken Kesey, filmul este dinamic, plin de ironie dar şi de simboluri.

Îţi arată cum un om perfect sănătos, (care intră într-un spital de nebuni pentru a evita munca silnică din închisoare) poate să eşueze în lupta cu un sistem plin de reguli şi lipsit de afectivitate. Sub pretextul că fac bine oamenii, de fapt le fac mai mult rău comportîndu-se cu ei ca şi cum ar fi nebuni, în cele din urmă pacienţii ajungînd să creadă acest lucru, ceea ce-i face să se simtă slabi şi devin dependenţi de ajutor.

Câştigul este unul al demintăţii, este o luptă pentru libertatea gândirii, o luptă împotriva rigidităţii dusă la extreme.

Sunt atinse teme precum responsabilitatea, teama oamenilor cum că nu sunt pregătiţi pentru viaţă (cei care trebuie să ia o decizie şi spun că nu acum este momentul), limita imperceptibilă dintre copilărie şi maturitate (dacă ţinem cont de faptul că mulţi dintre pacienţii spitalului de nebuni în care are loc acţiunea erau de fapt voluntari).

Este un film care arată cum poţi scăpa de monotonie, cât de uşor este să trăieşti şi nu doar să priveşti fără să ai reacţii.

M-a impresionat în mod special una dintre replicile lui McMurphy (Jack Nicholson), când încerca să ridice un hidrant pentru a evada din spital: eu măcar am încercat… Asta după ce eşuase pentru că greutatea lui era mult mai mare decât forţa cu care urma să-l ridice.

Este un film care îndeamnă la curajul asumării propriilor decizii, la mobilizare şi nu în ultimul rând ne aduce aminte că viaţa ne oferă de toate, atât bune cât şi frumoase. Trebuie doar să vedem ce am ales pentru că avem la dispoziţie mereu această libertate!

Nota mea: 8

2 thoughts on “One flew over the cuckoo’s nest 1975, Milos Forman

  1. Mihai Gindu February 2011 at 19 Reply

    da, este un film despre responsabilitate – dar şi despre faptul că, oricât s-a încercat organizarea socială perfectă, omul ajunge mai degrabă prizonier al societăţii, ca în cea mai teribilă închisoare, deşi teoretic ar trebui să fie liber; cei care deţin puterea o folosesc ca o armă. Confruntarea cu sine însuşi are însă un rol important şi în acest film, ca şi în viaţă, iar rolul făcut de Nicholson îl consider printre cele mai bune ale sale

  2. Ana Ayana February 2011 at 13 Reply

    Organizarea socială perfectă și avantajoasă pentru cel din vârful piramidei…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: