Shi Gan 2006, Kim Ki-duk

Este ciudat să schimbi realitatea aparentă pentru a conserva realitatea profundă. Ce poate fi mai adânc decât sentimentul de iubire? Totuşi, cum rezistă el în timp: se distorsionează, creşte sau se transformă în frică? Într-un alt film al lui Kim Ki-duk, apare această veşnică temă, sub altă formă.

La doi ani după relaţia cu iubitul ei, o tânără ce dorea să păstreze vie iubirea lor, apelează la chirurgia estetică pentru a veni cu un chip nou, pentru a fi iubită ca la început. Cum nu a anunţat pe nimeni de ce pleacă şi unde, în cele 5 luni cât durează refacerea ţesuturilor de după operaţie, adevărul celor doi se cristalizează: se iubeau reciproc şi fiecare o arăta în felul său.

Să iubeşti pe cineva nou, chiar dacă este vorba de aceeaşi persoană în cazul de faţă (noua fată, cea de după operaţia estetică apare o necunoscută ce încearcă să-l seducă pe băiat, fără succes însă) se pare că nu este chiar uşor.

Deşi povestea pare simplă (greşelile pe care le poate face un om care nu are încredere în sine şi în timpul care stă în faţa lui – ca tot ce oferă şi nu unul care ia) detaliile care apar pe parcursul filmului îmi dau de înţeles că nu au fost alese întâmplător.

Locul lor preferat este un parc cu statui ce se îmbrăţişează, unde dragostea este mereu la fel de intensă, neclintită, indiferent de anotimp, undeva în braţele unei statui ce se termină parcă sus, în infinit. Amândoi revin acolo de fiecare dată când se simt singuri dar în final locul este gol. Dragostea personalizează chipul, fără ea eşti un punct mic din mulţime şi atât.

O scenă memorabilă este cea în care fata îl întreabă pe băiat cine este el şi răspunsul vine când pur şi simplu-i stinge şi aprinde de câteva ori lumina din cameră: nu contează cum arăţi pe afară atâta timp cât dragostea din suflet are mereu acelaşi chip, acelaşi zâmbet.

De ce acest titlu? Mă gândeam că pe cât de bine poate fi un aliat, timpul poate fi şi un duşman dacă-l administrezi greşit. Totul se întâmplă în şi cu ajutorul lui iar tot ceea ce avem, putem pierde dacă nu avem răbdare să-l lăsăm să crească în mod natural, cu clipe şi îmbrăţişări reale, nu doar în poze.

Un film de nota 10 pe care-l recomand cu căldură celor care iubesc filmele de dragoste neconvenţionale ce îndeamnă la meditaţie şi totodată încărcate de o sensibilitate ce poartă amprenta fină a lui Kim Ki-duk.

Nota mea: 7.50

Tagged:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: