Tokyo monogatari 1953, Yasujiro Ozu

Un subiect actual exploatat pe parcursul a 136 de minute într-un ritm lent, detaşat. Un tată şi o mamă, ei sunt actorii principali. Ceilalţi sunt copiii şi rudele. Regizorul prezintă relaţia dintre aceştia. Unghiurile din care sunt surprinşi protagoniştii sunt cam aceleaşi. Camera pare să stea pe loc, doar oamenii trec prin faţa ei.

Câteva idei cu care am rămas după ce am vizionat filmul: trebuie să-i preţuieşti pe cei apropiaţi atunci când îţi sunt aproape, să-ţi dai seama de importanţa lor înainte să plece pe lumea cealaltă. În afară de asta, nu trebuie ca cineva să-ţi fie rudă pentru a-ţi fi apropiat ca om. Poate în filosofia asiatică cercurile sunt mai restrânse. Aici avem o noră ce după 8 ani de la moartea soţului încă-i mai numeşte pe socrii săi tată şi mamă.

Nota mea: 7.50

Tagged:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: