Belle de jour 1967, Luis Bunuel

Regizorul încearcă să ne arate că infidelitatea nu înseamnă întotdeauna lipsa iubirii ci mai degrabă o suferință ascunsă. Belle de Jour experimentează pe propria piele, cam așa am văzut problema. Ea își iubește soțul dar nu reușește să treacă în extrema cealaltă, de la iubirea spirituală la cea carnală. Pentru ea aceste extremități sunt ca apa și uleiul și oricât ar dori să le amestece, ceva nu merge. Nu întâmplător apare un scaun cu rotile pe stradă.

Un film greoi deși aparent simplu. Este exploatat psihicul femeii. Se pare că regizorul este fascinat de misterele lui. Ceva mă face să cred că Bunuel vorbește mai degrabă despre latura sa feminină pentru că orice Ying are și o parte Yang.

Nota mea: 8

Tagged:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: