Un chien andalou 1929, Luis Bunuel

Fac ce fac și mă întorc la regizorul care mi-a deschis apetitul pentru suprarealism. Un chien andalou este primul cuvânt al lui Bunuel în lumea filmului, primele impresii puse pe ecran. Ținând cont că urmărea câte trei filme pe zi și a conștientizat că asta vrea să facă, este admirabilă evoluția lui. Deși scurtmetraj, Câinele andaluz exprimă câteva frânturi de idei, în cantitate pură. E drept că Bunuel a colaborat cu Salvador Dali de această dată, din prietenia celor doi rezultând ceva ce istoria cinema-ului avea să memoreze și să dea mai departe: norul care taie ochiul lunii, furnicile din palmă, bărbatul care trage după el doi preoți și un măgăruș mort, femeia care fuge din calea pasiunii și se aruncă în valurile nebuniei. Sunt imagini pe care Un chien andalou le oferă într-un mod ce poate vorbi în n-șpe feluri. Un filmuleț diferit cu fiecare vizionare, ce merită aprofundat și promovat în anul 2011, când majoritatea privește cu ochi buni numai ceea ce este nou.

Nota mea: 8.50

4 thoughts on “Un chien andalou 1929, Luis Bunuel

  1. Scorchfield May 2011 at 20 Reply

    Bun, bun, nota 9 şi!
    Dar cine are răbdarea?!🙂

  2. Ana Ayana May 2011 at 11 Reply

    Păi uite aici și-mi răspunzi tu după: http://www.youtube.com/watch?v=gpA1-N_YcHw

  3. Scorchfield May 2011 at 14 Reply

    🙂 dar nu-i tot, eu îl am pe tot!

  4. AnaAyana May 2011 at 19 Reply

    foarte bine, mi-l trimiți și mie?😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: