Underground 1995, Emir Kusturica

Am evitat multă vreme acest film pentru că e nevoie de o anumită stare de spirit pentru Kusturica. Toate celelalte văzute până acum mi-au lăsat un gust amărui. Spiritul balcanic este zugrăvit în tonuri dramatice, ironice, comice. Întotdeauna trebuie să lipsească un acoperiș, câteva animale să stea în cale personajelor, dușmanul să omoare și apoi să-și plângă de milă. Cu toate acestea, nu ai cum să nu simți revolta, indiferența și naivitatea oamenilor. Nu neapărat în această ordine. Tocmai asta dă senzația de cocktail psihologic (dacă-l pot numi așa) din timpul filmului. Amalgamul de sentimente te trece ca prin spectrul culorilor. Pornim de la negru și ajungem la alb.

Iugoslavia în Al doilea Război Mondial trăia pe sub pământ. O mână de oameni produce armament. Războiul se termină dar veștile/adevărul intră greu în întuneric. Vrem lumină, spun oamenii și imediat se urcă cineva pe o bicicletă cu dinam. Se aprinde farul și momentul e salvat. Se naște o speranță.

Arta are de suferit. Dacă toți actorii ar juca numai de plăcere și nu s-ar gândi la ceea ce pun pe masă, i-am număra cumva pe degete? Omul se atașează mai repede de o maimuță (oare Kusturica bate apropouri la gândirea primitivă și năbădăioasă a omului în situații de criză?), cel întreg la  minte dă lecții de înot prin absență. Instinctul uman trebuie să primească puțin soare înainte de a trece un obstacol.

Underground e o lume tristă și totodată una care simte nevoia unității. Se pare că regizorul a pus pe picioare acest proiect în special pentru scena din final. Cutremurătoare, emoționantă, excepțională! Trebuie să recunosc, împletirea realității cu elemente fantastice scoate omenirea din neputință și limitare.

Nota mea: 8

3 thoughts on “Underground 1995, Emir Kusturica

  1. scorchfield June 2011 at 18 Reply

    Iar în urma bombardamentelor (americane asupra Belgradului) o grădină zoologică devine un parc fără garduri, animale sălbatice cutreieră străzile. Secvenţele în care acestea sunt surprinse fac parte parcă dintr-o “apocalipsă”; numai în “Armata celor 12 maimuţe” am mai văzut un asemenea clişeu, reuşit bineînţeles în ambele filme.

    Am completat cu voia autoarei acestui blog (sper).🙂

  2. Ana Ayana June 2011 at 18 Reply

    Ai completat perfect tabloul, sunt multe detalii despre care aș fi scris. De exemplu, Nataljia. De ce alege minciuna frumoasă și nu adevărul? Era să zic adevărul mustăcios :))

  3. catalinguiu July 2014 at 15 Reply

    unul din filmele mele preferate am zis vazand VREMEA TIGANILOR ca Kusturica are potential si nu m-am inselat un film grandios pentru mine

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: