Mon Oncle (1958, Jacques Tati)

Unchiul duce o viață lipsită de griji, chiar dacă nu are un job, ca toată lumea. Dar nu disperă. Se plimbă cu umbrela la braț – indiferent de vreme și are un pardesiu bej. Când iese din casă, trece prin holurile altor case. Este prieten cu toată lumea și, cel mai important, este prieten cu nepoțelul său. El este alternativa la fericire a băiețelului captiv într-o casă ultramodernă, cu aparate ce scot zgomote infernale, cu uși automate, părinți teleghidați. În mod straniu, puștiul are un corespondent: cățelul îmbrăcat cu vestă în pătrățele (exact ca stăpânul său). Cățelul iubește strada și are prieteni care-l învață toate jocurile specifice vârstei. Fără îndoială, cățelul este firea nerobotizată a omului ce iubește libertatea. O satiră fină la adresa oamenilor care trăiesc de dragul aparențelor.

Nota mea: 8

One thought on “Mon Oncle (1958, Jacques Tati)

  1. Dacian January 2012 at 05 Reply

    De neuitat…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: