Lilja 4-ever (2002, Lukas Moodysson)

Ce șanse de supraviețuire are un suflet lăsat de izbeliște? E ca și cum abia înveți să înoți și cineva te aruncă în ocean, în ideea că te descurci. Lilja este o tânără care luptă pentru viitorul ei. Își dorește o viață simplă și o familie care s-o iubească. După ce află motivul pentru care a fost părăsită de mamă, lupta dintre dragoste și ură va lăsa naivitatea să îmbrățișeze orice speranță. Nu este de condamnat. De altfel, ideea pe care o exploatează aici regizorul, cred că este mai degrabă un avertisment. Oare există în realitate ființe care chiar cred că tot ce zboară nu trebuie să fie pasăre sau avion?
Filmul m-a lăsat fără cuvinte. Scena cu fuga și muzica celor de la Rammstein, pe fundal, are o puternică încărcătură emoțională. De fapt, cam toate prim plan-urile cu Lilja par a prevesti soarta acesteia. Prețuiește libertatea, pare a fi mesajul pe care vrea să-l sublinieze Moodysson. Un film foarte trist dar ancorat în realitate. Felul oarecum amatoricesc al camerei, mișcările brutale, cred că au fost plasate cu intenție. E ca și cum scenele ar fi fost rupte din viața de zi cu zi iar camera a picat la momentul potrivit. Cred că nu întâmplător ajunge Lilja în Suedia. Este chiar țara de origine a regizorului, Lukas Moodysson. Este imposibil să trăiești fără să vezi ce se întâmplă în jurul tău. Chiar și într-o lume care pare a fi perfectă pentru cei din exterior.

Nota mea: 8

5 thoughts on “Lilja 4-ever (2002, Lukas Moodysson)

  1. intothelabyrinth21 January 2012 at 23 Reply

    Şi eu am avut impresia că filmul este deliberat conceput astfel încât să fie cât mai aproape de realitate (de unde şi impresia, pe alocuri, de ”cameră de amator”), deşi este o ficţiune. Nu ştiam dacă este doar o impresie de-a mea, dar comment-ul tău îmi confirmă părerea. Este însă o ficţiune tragică, ce poate deveni oricând reală (dacă îmi este îngăduit paradoxul), în aproape orice loc din zbuciumata contemporaneitate. Lilja este, fireşte, o victimă – dar nu o putem acuza de prea multă naivitate, la acea vârstă, ci sunt de condamnat cinismul, răutatea, desfrîul unor oameni ce şi-au pierdut umanitatea. La final, te întrebi: cine este vinovat pentru acest sfârşit? Nu cumva eu, tu, el, noi – cei care privim? Nu cumva avem, după anii 2000, prea mulţi voyeuri şi decăzuţi şi prea puţini luptători pentru dreptate sau apărători ai inocenţei?

  2. frmshk February 2012 at 10 Reply

    Ok, deci clar m-a convins descrierea asta şi vreau neapărat să văd filmul ăsta.
    Zi frumoasă, Ana!

  3. Ana Ayana February 2012 at 12 Reply

    Sper să nu te întristeze prea tare. Să nu zici că nu te-am avertizat🙂

  4. Júlia July 2012 at 13 Reply

    Îmi place modul în care ai descris și m-ai făcut curioasă! Am trecut filmul pe listă…:)

  5. Vlad September 2012 at 07 Reply

    da e tare cronicuta ! o sa vad si eu filmul ! i promise

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: