Full Metal Jacket (1957, Stanley Kubrick)

Trebuie să menționez din start că nu sunt un fan al filmelor de război. Însăși ideea de conflict iscat în urma nu știu căror motive fără greutate, îmi repugnă. Atunci când o problemă se poate rezolva numai cu ajutorul gloanțelor, e clar că s-a ajuns la capătul oricărui gram de înțelepciune. Kubrick o spune prin imagini, vocile personajelor, expresiile faciale, sângele care curge, etc. Prima jumătate a filmului toarnă gaz pe foc. Ești nevoit să te supui țipetelor instructorului. Mai apoi, trebuie să-ți disciplinezi răbdarea. Vezi cum niște puști obișnuiți trebuie să devină pușcași marini. Vezi cum sloganul născut pentru a ucide se mulează sau nu pe firile unor oameni simpli. Dacă unul se naște cu zâmbetul pe buze, nu e bine. Trebuie smuls orice rânjet de pe fața celui care nu crede în ceea ce face. Dacă unul poartă emblema păcii pe uniformă, este imparțial. În război nu trebuie să existe contradicții. Totuși, cum faci diferența între dușman și un om din afara războiului? Cu ce a greșit vietnamezul pentru a fi ciuruit fără milă? Pușcașul marin este cel care trage în dreapta și în stânga dar se oprește numai atunci când își vede colegii. Câteodată nu vede bine dar, se spune că din război nu te mai întorci viu.

Filmul excelează prin tensiunea creată pe plan psihologic. Te urmărește mult timp după ce l-ai văzut. Întrebările ce se nasc pe parcursul vizionării, rămân în minte. O singură idee pare să sublinieze sentimentele și gustul lăsat în final: inutilitatea războiului. La un moment dat, unul dintre pușcași spune într-un interviu: dacă e după mine, nu tragem în cine trebuie. În cine trebuie să se tragă: în cel care a deschis războiul? Este cam greu să delimitezi omul normal de dușmani, să tragi cu pușca fără a te numi criminal. Totul doar în numele patrotismului!

Nota mea: 7

6 thoughts on “Full Metal Jacket (1957, Stanley Kubrick)

  1. bjohnblazkowicz May 2012 at 16 Reply

    Plus ca ilustreaza foarte bine starea de spirit din acea perioada, atat a publicului, cat si a soldatului american,care veneau doar recent dezmeticiti dupa un conflict de durata. Pe undeva, la fel cum se intampla si acum, cand inca se mai descurca itele in legatura cu evenimentele din 11 Septembrie 2001, si dupa, si inca apar date la care nu avea lumea acces in urma cu zece ani. Nu mai vorbim de urmari, rezultat direct al evenimentelor din ultimii ani. O anumita stare de spirit -apatie -exista, in stransa legatura cu impresia luptei cu un dusman invizibil, rezultat al asa-numitului razboi impotriva terorismului.

    Revenim la film. Atmosfera este extraordinara, si starea de spirit a celor implicati in film, rezultatul unei combinatii de idealism format in miscarile de strada cu macabru, propriu conflictelor militare, reflecta evenimentele inca foarte vii in memoria lor, care si-au lasat fara de indoiala amprenta asupra intregului film, si pentru asta filmul are atat valoare artistica, cat si istorica.
    Pe langa asta, filmul nu este din 1957, ci din1987, iar motivul invocat in recenzie pentru care conflictul armat repugna -motive fara greutate -este fals. In Vietnam s-a dus unul dintre cele mai crancene razboaie pentru dominatia lumii, in care Uniunea Sovietica incerca sa isi faca vizibil loc in planul expansionist de largire a sferei de influenta asupra lumii, prin instaurarea de regimuri comuniste, catre sud. As spune ca intr-un conflict armat, de foarte multe ori motivele pentru care s-a ajuns acolo sunt atat de complexe, de cele mai multe ori avand de fiecare parte a baricadei oameni care cred cu tarie ca dreptatea este de partea lor, incat cu greu poti gasi un vinovat, sau chiar sa te pronunti asupra validitatii lor, in plan diplomatic. Sa nu uitam ca bomba de la Hiroshima urma un destin mai mult diplomatic decat militar -scopul convenit de Aliati a fost nu doar sa forteze Japonia sa capituleze, ci si sa aduca un argument cu greutate la masa tratativelor, cand se impartea Europa intre ei si rusi.

  2. Ana Ayana July 2014 at 20 Reply

    Ideea de război/conflict/discordie este ironizată într-un mod subtil dar ironizată la maxim. Dacă ar milita toți pentru pace (o utopie), unde s-ar ajunge?

    • B. Eugen August 2014 at 22 Reply

      Tot acolo, la razboi. Sau poate la moarte.

      Mi-a placut monologul de la sfarsitul filmului rusesc Belyy Tigr (Tigrul Alb), un film exceptional:

      “De cand Pamantul se invarteste in jurul soarelui pana cand exista rece si cald, furtuni si lumina solara, pana atunci o sa existe si lupta intre oameni si natiuni. Daca oamenii ar fi ramas sa traiasca in paradis, acesta ar fi disparut. Omenirea a devenit ceea ce este datorita razboaielor. Razboiul este o chestiune naturala, normala. Razboiul se duce peste tot si tot timpul. El nu are inceput si sfarsit. Razboiul este viata insasi. Razboiul este punctul de plecare”

      • Ana Ayana September 2014 at 18

        Acu m-ai făcut curioasă ce-i cu filmul ăsta. Sper că nu e cu 100 de împușcături pe minut :p

  3. Laurențiu Dumitru November 2014 at 00 Reply

    Tot de Kubrick și tot de război, dar mult mai expresiv, este Paths of Glory (1957) cu Kirk Douglas. E genul de film de care-ți vei aminti tot timpul.

  4. B. Eugen November 2014 at 01 Reply

    “Ana Ayana September 2014 at 18

    Acu m-ai făcut curioasă ce-i cu filmul ăsta. Sper că nu e cu 100 de împușcături pe minut :p

    Nu stiu daca m-as exprima cum trebuie daca as spune ca filmul “merita” vizionat. Pentru ca Osvobozhdenie: Napravleniye glavnogo udara (Eliberarea), Acolo unde se avanta vulturii si Belyy Tigr sunt filmele mele preferate de razboi.

    Desigur ca filmul nu are 99 de impuscaturi pe minut, dar nici nu te astepta la povesti de dragoste. Este mai degraba o ingemanare de superstitie religioasa de origine slava cu fantastic in contextul razboiului vazut ca act istoric asupra caruia se revine in monolog dar despre care se poate si trata separat prin prisma concluziei pe care o poate desprinde spectatorul vizavi de cum sunt privite partile beligerante sau mai bine zis urmasii acestora prin extensie de… regizor sau poate intreaga suflare -mitul popular – care l-a inspirat.
    Nu stiu daca asta s-a intentionat cred cel mai probabil ca ingemanarea perfecta de cal cu drac si magar s-a realizat printr-o extraordinara coincidenta. Ceea ce il face atat de rar daca nu unic (ca model de exprimare, la asta ma refer cand spun unic, pt ca desigur ca fiecare film, bun sau rau, el este unic).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: