American Hustle sau arta supraviețuirii

Românii au tradus hustle cu substantivul țeapă. Nu puteau să-i zică șmecherie, povestea este complexă, construită progresiv. Nu puteau să-i zică nici hoție, sună banal, ca și cum am vorbi despre amatori care fură lănțișoare de aur la colțul străzii.

Filmul e ca un bulgăre de zăpadă ce cade la vale, căpătând proporții prin coloristica personajelor și abia apoi prin intrigă. Îmi aduce aminte, puțin, de The Usual Suspects. Asta pentru că finalul te lasă surprins, cumva bucuros că ai fost părtaș la tot scenariul.

American Hustle te atrage cu distribuția strălucitoare. Avem câțiva actori talentați, care sunt chiar acum pe val. Or fi și la surf, tot în acest moment. Încep cu Bradley Cooper, văzut în ultima vreme numai în roluri complexe (Silver Linings Playbook, The Place Beyond the Pines, Limitless, etc.)

Personajul lui, DiMaso, reușește să fie ambițios și determinat în obținerea recunoașterii sociale. El luptă pentru a ajunge în lumina reflectoarelor. E ca și cum și-ar dori să prindă peștișorul de aur, ținând cont că o dată s-ar putea să ai noroc, a doua oară te poți înșela în privința algoritmului ce te-a dus către succes. El oscilează între carieră și iubirea pentru Sidney (numită și Lady Edith, de dragul artei). Dar poate că exagerez numind-o iubire, chiar dacă DiMaso folosește singur aceste cuvinte. Ar putea să le pronunțe ca pe-o formulă magică, menită să o arunce pe Sidney în brațele sale. Oricum, este schimbat față de toate celelalte roluri din trecut. Blondul cu ochi spălăciți are părul creț și pare creol.

Regizorul reușește să ne transpună bine în atmosfera anilor 70, când pantalonii evazați și părul vâlvoi erau la modă. De fapt, părul este foarte important. Avem ca punct de pornire ritualul lui Christian Bayle, în scena inițială. Cumva ar vrea să spună că aparențele înșeală. Este de nerecunoscut așa cum ni-l prezintă regizorul. Se pare că Bayle intră cu totul în pielea personajelor sale. Dacă este nevoie, slăbește sau se îngrașă. Personajul Irving este convingător. Reușim să-i înțelegem dualitatea sentimentelor. Este atras de Sidney pentru că exact acasă lipsea femeia inteligentă, care să-l completeze. Ambele femei din viața lui (Sidney – o Amy Adams cu decolteuri adânci, sigură pe ea și Rosalyn – casnică, guralivă , obsedată de unghii dar plină de personalitate) îl fac să înțeleagă ce prețuiește cu adevărat.

Filmul este bun tocmai datorită acestei distribuții dar și pentru faptul că s-a luat una bucată de caz real (ca punct de plecare) și s-a împletit mai departe un scenariu care să stea în picioare până la finalul celor 138 de minute. M-am întors de câteva ori, pe toate părțile, semn că filmul era destul de lunguț, dar a meritat, din plin, toată atenția.

Nota mea: 8.50

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: