A Separation sau nord și sud într-o familie (2011, Asghar Farhadi)

Nader și Simin sunt în fața judecătorului. Soția își dorește să plece din țară pentru a-i oferi un viitor mai bun fiicei de 11 ani. Nader vrea să rămână acasă, să aibă grijă de tatăl său bolnav de Alzheimer. Dacă singuri nu au reușit să cadă de acord asupra soluțiilor, judecătorul trebuie să asculte povestea, să ofere soluții.

Dar totul abia de aici începe. Problema inițială, ce părea mai mult o neînțelegere între doi copii de grădiniță, ia amploare. Factorii externi, care în mod normal ar fi trebuit să-i unească pe cei care susțin că se iubesc, îi îndepărtează pe cei doi soți, puțin câte puțin.

Simin pleacă de acasă. Fiica lor, Termeh, rămâne cu tatăl. Ea este singurul liant între părinți, un fel de purtător de cuvânt al judecăților morale din casă. Nader trebuie să aibă grijă de Termeh și de bătrânul care nu se descurcă singur.

Aici am fi tentați să dăm vina pe soție. De ce fuge exact atunci când dă de greu? Nu avem de unde să știm de ce a ajuns în acel punct. Ar putea să plece numai pentru a testa relația. Sau fuge pentru că vrea o schimbare de care Nader se teme. Ea se miră la un moment dat că bărbatul nu a oprit-o. Dacă o iubește, de ce nu face cum zice ea? Totuși, iubirea nu este urmarea fără discernământ a celui de lângă tine.

Nader este un bărbat responsabil și practic. Își continuă viața, nefiind prea afectat de despărțire. Sau așa vrea să pară. Angajează o femeie care va avea grijă de tatăl bolnav, are în continuare timp să își ajute fiica la lecții, merge la muncă. La scurt timp, acasă, situația va scăpa de sub control.

În curând, dreptatea va trebui făcută cu mâna pe Coran. Într-o țară puternic influențată de religie, ai spune că legile reușesc să mențină ordinea. Dar adevărul nu este întotdeauna cel care face lumină. Dacă poate fi evitat pentru a-ți fi bine, îl mai spui?

Cei doi sunt separați mai mult de lucrurile pe care nu vor să le recunoască unul în fața celuilalt. Problema ține mai degrabă de caracterul fiecărui soț și de felul în care reacționează la ceea ce se întâmplă. Ceea ce contează pentru soț, nu are greutate pentru soție. Ceea ce pentru ea este primordial, pentru el poate fi rezolvat din mers. Ce e de făcut în astfel de situații? Să decidă copilul cu cine rămâne!

Finalul te ține lipit de ecran, parcă s-ar mai întâmpla ceva! Zidul dintre cei doi este transparent, discontinuu. Ar putea oricând să meargă unul în întâmpinarea celuilalt dar, ceva îi ține pe loc. Ce anume? Regizorul reușește să sublinieze exact aceste neputințe-iceberg, aparent banale dar greu de topit.

Nota mea: 8

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: