Enemy (2013, Denis Villeneuve)

M-am uitat la Enemy pentru că mi-a plăcut foarte mult Incendies, regizat de același Villeneuve. Impactul pe care l-a avut Incendies asupra mea a fost puternic. L-am recomandat prietenilor, am scris despre el, am discutat cu alți cinefili, l-am arhivat bine și poate-l voi revedea peste ani (nu obișnuiesc să revăd filme prea des, indiferent cât de mult îmi plac, din cauza senzației că irosesc acel timp pe ceva consumat deja – când aș putea câștiga acel timp pe un film nou). Revenind la film, Enemy este ecranizarea romanului lui Saramago (unul dintre scriitorii mei preferați) – O Homem Duplicado. Încă nu am citit romanul, dar îl am în vedere, știind că scriitorul este axat pe complexitatea psihicului uman.

Filmul este construit într-o notă de mister progresiv, de ce-urile fiindu-ți explicate cu calm. Pur și simplu, stai cuminte și aștepți să ți se dezvăluie mici secrete. Scena inițială pare a fi ușa pe care intri în poveste, fără a mai avea posibilitatea de a ieși pe această ușă. Vedem mai mulți bărbați ce privesc o femeie goală. Unii dintre ei sunt încântați dar spectacolul nu este pe placul tuturor. Cineva își pune mâinile la ochi. Femeia va dori să distrugă un păianjen. Totul este posibil, nimic nu este sigur.

Personajul principal, Adam (un Jack Gyllenhaal ce reușește să pară banal), este profesor de istorie. Printre imagini, cuvintele spuse elevilor în sala de cursuri, vin să sublinieze anumite idei, conexiuni pentru scenele ce urmează. Totul este țesut cu un scop: istoria se repetă. Toate lucrurile importante se repetă. Ne este pregătit terenul pentru ceea ce urmează: Adam va vedea un film în care unul dintre personaje îi seamănă identic. Îl va căuta curios și temător totodată. De aici personajul principal va intra în umbră. Îl cunoaștem pe Anthony (tot Jack Gyllenhaal, de această dată un fel de bad boy), un actor faimos doar printre cunoștințe.

Cine este originalul și cine este copia? Aș fi tentată să spun că Adam este primul bărbat, cel care ar trebui să simbolizeze cumințenia. Anthony este exact opusul: tipul rebel ce-și urmează instinctele. Totuși, ambii bărbați există. Este nevoie de amândoi pentru a forma Omul, chiar dacă cei doi pot fi Ying și Yang-ul aceleiași imagini. Imaginea este singurul lucru pe care-l au în comun și nu trădează nimic. De fapt, atâta timp cât nu vorbești, nimeni nu va ști ce gândești, ce visezi, ce granițe treci cu mintea. Adam poate fi un profesor de istorie ce și-a dorit mereu să fie actor. Anthony are o soție însărcinată dar iubește libertatea. Cine este vinovat pentru situațiile în care totul pare blocat? Orice alegere prezintă avantaje și dezavantaje. Inamicul aici ar putea fi vocea interioară cu care personajele nu sunt de acord. Inamicul ar mai putea fi femeia – în cazul lui Anthony, prins în plasa responsabilității de a fi tată.

Finalul mă face să cred că rolurile se pot transfera. Una dintre cele două lumi trebuie să dispară. Păianjenul apare de trei ori în mod evident. Prima dată sub tocul femeii. Partea asta mi se pare cea mai interesantă. Cumva femeia are posibilitatea de a alege ceea ce vrea să devină: una care îl calcă sau una care îl crește. Este totodată condiția femeii. Călcându-l (nu știm dacă a făcut-o) ar însemna că alege libertatea, din toate punctele de vedere. Dacă-l acceptă, își asumă această responsabilitate. A doua oară păianjenul este deasupra orașului. Poate fi vorba despre oricine, prins într-o plasă. Oricum ar fi, finalul lasă loc imaginației. Abia aștept să citesc romanul!

Nota mea: 9

Image

10 thoughts on “Enemy (2013, Denis Villeneuve)

  1. ammelie May 2014 at 09 Reply

    Am citit cartea acum cativa ani. Nu stiam de existenta filmului, l-am trecut pe lista.

    • Ana Ayana May 2014 at 10 Reply

      Am înțeles că nu au respectat cu strictețe cartea. Acolo se dezvoltau mai multe idei.

  2. B. Eugen May 2014 at 00 Reply

    “nu obișnuiesc să revăd filme prea des, indiferent cât de mult îmi plac, din cauza senzației că irosesc acel timp pe ceva consumat deja”

    Interesant🙂
    Aveam in plan cu doi ani in urma sa bat relativ un record (spun relativ pentru ca nu stiu daca nu a facut asta cineva inainte). Am vrut sa vizionez Blade Runner tot anul deci de 365 de ori sau cam asa ceva.

    • Ana Ayana May 2014 at 10 Reply

      Și din 365 câte vroiai, câte ai reușit?
      Singurele filme pe care le-am văzut de câteva ori sunt astea: La vita è bella (cred că de vreo 4 sau 5 ori), Se7en (văzut de 3 ori – ultima oară a fost chiar ultima definitiv), Stalker (văzut de 3 ori), Andrey Rubliov (de 2 ori), Amelie (de 3 ori și cred că mai e loc peste câțiva ani). Or mai fi și altele dar nu mi le amintesc. Mai e Seinfeld – serialul, văzut de 4 ori integral.
      Plănuiesc să revăd Viața dublă a Veronicăi (Kieslowski). Cine știe când…

  3. B. Eugen May 2014 at 23 Reply

    In mod organizat am cedat destul de repede pentru ca din pacate mi-a venit ideea intr-o perioada cand am fost obosit cateva zile si adormeam la orice film cu constiinciozitate dar -poate si de asta -Blade Runner cred ca de vreo 100 de ori tot l-am urmarit in mod discontinuu -asa ca nu imi forta atentia la maxim cand l-am tot revazut. Nu ramane 100% asa, s-ar putea sa revin cu o tentativa. Belyy Tigr s-ar putea sa il vizionez iar de cateva ori, insa fara un plan anume stabilit.

    Am vazut si eu recent Andrey Rubliov si in mod ciudat ma gandeam zilele astea ca ar trebui sa il revad. Daca iti plac artistii rusi ce am mai descoperit recent ar fi Sokurov, am vazut de el Russian Ark si Moloch, ultimul pe tema istorica, abordand tema anturajului nazist de pe langa Eva Braun intr-o viziune fantastica originala -as zice ca aduce un aer a la Tarantino dar mai titrat, sper sa nu jignesc regizorul rus cu asta -si celalalt (Russian Ark) il consider film de arta pentru ca face intr-un cadru fictiv un tur prin locatii si timpi din diferite perioade istorice ale Rusiei, arata mai degraba ca o prezentare decat film artistic, cu observatii interesante vizavi de pictura, literatura si dezvaluind mici caracteristici ale personalitatilor istorice -motiv pentru care nu stiu multi care sa il considere digerabil.

    Ultimele vazute de rusi sunt Taras Bulba (istoric) si Viy din 2014, o adaptare dupa o scriere de Nikolai Gogol, ultimul un film cu urcusuri si coborasuri dar care recunosc ca m-a dat pe spate la faza cu tanara iesind din apa de la inceput, ok nu pot spune mai mult de atat.
    Faust (2011), alt film fain pe care l-am vazut tot de Sokurov si sper ca ai vizionat deja Tsar (Tarul), din 2009. Intentionez sa caut dupa Oglinda de Tarkovsky pentru ca am citit parca undeva ca a fost un film controversat, oricum mi-s convins ca merita.

    Probabil ca in viitor o sa ma axez tot mai mult pe creatiile ruse si asiatice pentru ca am impresia ca in Vest interesele de ordin financiar stranguleaza oricarui film potentialul artistic din dorinta de a-l face comercial si doza de multiculturalism alipit nu face decat sa inrautateasca si mai mult lucrurile. Educatia si cultura, doua lucruri indispensabile in arte pentru ca ele sa supravietuiasca mi se pare ca s-au cam dus pe apa sambetei la europeni si americani si pseudo psihanaliza la regizorii vestici cu pretentii eu o vad mai mult ca pe un moft decat o provocare serioasa -no offense daca cineva simte afinitati pentru un Nolan, de exemplu.

    • Ana Ayana May 2014 at 23 Reply

      Din Blade Runner am rămas cu melodia asta și cu ideea: cum faci diferența între un replicant și un om? Testul Voight-Kampff a fost vreodată aplicat și oamenilor?

      Nu pot să spun că îmi plac neapărat artiștii ruși, asiatici sau pakistanezi. Cred că cel mai mult îmi place să browse printre filme neexplorate, alea nemediatizate excesiv. Întâmplarea face să-mi placă Tarkovsy (majoritatea filmelor lui se pot revedea fără probleme și fără senzația că pierzi timpul) – avem un rus pe listă. Bunuel – pentru suprarealism, ironie și imaginația bogată – (un spaniol, hmm), Kieslowski – pentru profunzimea subiectelor, delicatețe și o anumită seriozitate întlnită chiar și la Tarkovsky (frământarea reală a artistului, a celui care vrea să creeze pentru că simte nevoia de ceva măreț, sublim) – iată și un polonez pe listă. Kim Ki-duk, coreean – pentru puterea de a transmite ceva fără prea multe cuvinte și pentru originalitate.
      Cred că majoritatea filmelor acestor regizori le-aș putea revedea cu succes. Dar pentru asta e nevoie de starea de spirit potrivită, pentru a digera filmul așa cum digeră un crocodil prada🙂
      Într-adevăr, în Vest se merge prea mult pe mediatizare și comercializare. Totuși, mai scapă și câte un filmuleț bun, din când în când.

  4. B. Eugen May 2014 at 00 Reply

    Desigur ca la mine lista filmelor revazute este mai voluminoasa🙂
    Soldier l-am ravazut de vreo 20 de ori pe putin (partial aseara, sta oprit si acum pe laptop, urmeaza curand sa il derulez mai departe cand ma pun la somn)
    The Chronicles of Riddick, Pitch Black, Alien 1, Terminator 1 si 2, Doom, toate vazute de nenumarate ori, am rabdare sa le vizionez pentru ca plonjez in niste universuri stiintifico-fantastice in care dezvolt in paralel pe cand urmaresc actiunea tot felul de scenarii si pentru ca uneori apreciez sentimentul de simpatie sau faptul ca impart anumite stari de spirit cu personajele, desi daca ar fi sa luam de exemplu Terminator 1, determinarea invincibila a robotului de a distruge nu stiu daca asta reprezinta cele mai nobile sentimente la mine, pe cand in Predator (alt film comercial) ce imi pare absolut genial este felul cum au fost construite personajele din trupa de elita si cum interactioneaza intre ele in prima parte a filmului -motiv pentru care dupa ce majoritatea mor ucisi de extraterestru opresc filmul sau continui sa il urmaresc cu interes mai scazut. Din filmele noi am alipit The Hobbit ambele desi 2-ul are cateva faze care ma nemultumesc si poate o sa servesc putin din seria Harry Potter pe care abia recent am urmarit-o, mi se pare putin ciudat sa o revad pe Emma Watson, pe care am indragit-o oleaca, in toate ipostazele de la un copilas la fata matura.

    Am scris despre motivele pentru care le revad ca sunt diverse pentru ca stiu sa fac distinctia dintre un film bun si unul comercial si seara de obicei cand urmaresc filme impart activitatea de vizionare dupa 4 categorii, dupa dispozitie:
    -film nou cu veleitati artistice -foarte rar accept sa revad filmele de arta, cu exceptia catorva, aleg in sub 10% din cazuri, consider ca trebuie sa fie un procent in crestere dar de obicei spun ca “nu am nervi pentru asa ceva”
    -seara de distractie, urmaresc ceva nou pe tema usoara, univers preferat SF sau horror (horror+sf), mai rar actiune, aleg optiunea asta cam in 25% din cazuri, sau urmaresc cate un regizor cand selectez
    -filme cu potential de revazut sau revazute pe tema istorica, aici intra de regula documentarele Stalingrad din 2003 facute de nemti sau World At War dar si filme de razboi din anii 50-60 (Acolo Unde Se Avanta Vulturii unul dintre favoritele mele), importante pentru detaliile istorice pe care le cuprind, nu vizitez destul de des din pacate sub 25% din cazuri
    -filme pe care le-am revazut de multe ori in speta in universul stiintifico-fantastic, absolut seara de entertainment si de obicei pe care ma duc la culcare, de obicei daca nu adorm dupa prima jumatate rezist sa mai vizionez unul, in peste 40% din cazuri, de aici se poate deduce ca la mine fiecare seara este o adevarata distractie🙂

    Ai putea deduce ca revad in mod dubios cel mai des nu filmele cele mai bine primite de critica, dar cum majoritatea fac parte din ultima sfera de interes care imi relaxeaza mintea pana ce mi se intuneca in somn, am cel putin o scuza buna.

    • Ana Ayana May 2014 at 12 Reply

      Se pare că oamenii urmăresc filme mai mult pentru entertainment și abia apoi pentru disecat cine știe ce teorii meta-para-psihologice😀 E normal, filmul vine în completarea unor stări de spirit sau le generează. Și eu le aleg pe categorii (gen: azi am chef de un film lejer/comedie SAU azi am chef de un film care să mă lase mască SAU azi am chef de un film ciudat sau dubios, etc.)

  5. B. Eugen May 2014 at 00 Reply

    Si…. ma simt ca prins asupra faptului. Ok, noapte buna la tine!🙂

  6. femmestyle Klinik October 2014 at 05 Reply

    I will immediately snatch your rss feed as I can’t find your email
    subscription link or e-newsletter service. Do you’ve any?
    Please let me understand so that I could subscribe.
    Thanks.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: