Only Lovers Left Alive (2013, Jim Jarmusch)

"only lovers left alive"Adam și Eve sunt doi vampiri moderni, cu bune maniere, ce-și poartă istoria în obiectele preferate. Puține la număr. El iubește chitările și le știe pe nume, ea citește cărți cu aceeași sete cu care bea sânge din paharul cu picior. Câtă eleganță în degustarea licorii! Dacă te gândești că majoritatea filmelor cu vampiri sunt cam la fel, filmul de față demonstrează contrariul. Bineînțeles, avem un regizor cu personalitate la mijloc. Jim Jarmusch este un maestru al poveștilor în imagini, atent la detalii. Cuvintele vin doar în completarea anumitor idei. Cum ar fi: ce ai făcut bun în toți acești ani? (vampirii chiar prind generații întregi de oameni), sângele conține 55% apă și nu este gustos, cât de sănătos trăiești, etc.

Dacă lumea evoluează, este și cazul vampirilor: Iphone, sticluțe cu sânge luate de la medici corupți, ochelari de soare, mănuși din piele, înghețată pe băț, călătorii cu avionul pe timp de noapte. Singurul element comun întâlnit în toate filmele cu vampiri este părul-măciucă. Părul pare ars cu placa și este țeapăn. Ar mai fi fața albă ca varul din lipsa vitaminei D obținută prin expunerea la soare.

În linii mari, un film interesant. Apreciez originalitatea și scenele în care cei doi iubiți & soți își arată afecțiunea, intactă după atâtea decenii. Ar părea că dragostea începe undeva din infinit și nu se mai termină. Bună și ideea de nemurire, exploatată ca o alegere și nu ca suferință. Cu alte cuvinte, titlul ar putea fi răstălmăcit cam așa: dragostea înseamnă viață. Sau reciproca.

Aș mai adăuga și prezența celui de-al doilea personaj feminin, Eva, copilul răsfățat și fără minte. Apare, inevitabil, o comparație subtilă între ideal și real. Ceea ce este (practica) și ceea ce ar fi trebuit să fie (teoria).

Nota mea: 7

7 thoughts on “Only Lovers Left Alive (2013, Jim Jarmusch)

  1. […] este intotdeuna un eveniment, si despre ‘Only Lovers Left Alive’ scrie Ana Ayana pe blogul ei ‘Numai Filme’: ‘În linii mari, un film interesant. Apreciez originalitatea și scenele în care cei doi […]

  2. B. Eugen July 2014 at 12 Reply

    Aiurea. Pacat, pentru ca atmosfera si conjuncturile prezinta potential. Pasiunea protagonistului pentru chitari in conditiile in care ar fi avut plapandul noroc sa faca cunostinta cu ceva mai orchestral, mai clasic, am gasit-o usor ciudata. Vorbea ca un nemuritor ce s-a nascut in anii ’20-’30 sau ’50 si caruia acele vremuri i-ar evoca amintiri… nemuritoare. Lipsa de conservatorism la niste personaje care traiesc sute de ani este frapanta. Scena de la sfarsit, cand casca coltii dupa tineri evocand inocenta pierduta este prea putin.

    • Ana Ayana July 2014 at 20 Reply

      Scena din final îmi spune că oricât ai educa un animal sălbatic, în condiții de criză, el tot te va mușca. Iar vampirul rafinat este jumătate om-jumătate iubitor de sânge🙂

  3. B. Eugen July 2014 at 12 Reply

    Filmele de marca cu vampiri aduc pe langa aerul de mister si romantism o blanda unda de nostalgie, si asta face ca publicul-tinta sa nu fie compus doar din adolescenti dornici de scenarii aventuroase. Poti vedea oameni in toata firea apreciind povestile cu vampiri. Este o combinatie oarecum kitsch-oasa, dar, ma rog, cand este implementata bine este un kitsch reusit. Cu numeroase trimiteri la fapte istorice si detalii arhitecturale, de imbracaminte si comportament din perioadele timpurii ale epocii romantice, contele Orlok capata personalitate, vrajeste. Este o evadare reusita din cotidian atunci cand totul se imbina cum trebuie, si pentru asta trebuie sa evocam si alte timpuri cu convingere. Aici avem un film care a fost vaduvit de aspectele esentiale ale povestilor cu vampiri.
    Ia sa-mi infig eu coltii acuma in mancare, daca tot m-am incumetat sa prepar.

    • Ana Ayana July 2014 at 20 Reply

      Singurul film cu vampiri văzut de mine până la Only Lovers este Interviu cu un vampir. Nu m-am mai uitat la altele pentru că nu îmi place să văd aceeași Mărie cu toate pălăriile din garderobă. La cel de față m-am uitat numai pentru că este regizat de Jim Jarmusch, un tip ciudățel dar talentat, cu un stil original. Nu prea avea cu ce să vină nou dar a reușit să dea poveștilor cu vampiri un aer modern, altfel decât cel cu care este obișnuită lumea.

  4. B. Eugen July 2014 at 12 Reply

    Ar trebui sa vezi si clasicele, pentru ca daca ai vazut doar cele doua iti spun eu ca astea sunt foarte departe de clasica “Mărie” de care spuneai, care la randul ei se distanteaza considerabil de creatii execrabile contemporane in soiul serialelor Twillight&Co.

    Fara a viziona filmele de marca, macar inceputurile cu un Nosferatu (1922) nu exista un sistem de referinta sa iti dai seama cum se raporteaza la gen cele doua.

    http://www.imdb.com/title/tt0013442/?ref_=fn_al_tt_1

    97% pe Rotten Tomatoes
    “Originally released in 1922 as “Nosferatu, A Symphony of Horror”, this chilling and eerie adaptation of Bram Stoker’s “Dracula” is a silent masterpiece of terror which to this day is a striking and frightening portrayal of the legend”
    http://www.rottentomatoes.com/m/nosferatu/

    Filmul se recomanda si celor pasionati de fotografie:
    “The metaphysical style is most vividly rendered by Murnau’s obsessive use of point-of-view shots, which force a viewer to follow the characters into the abyss of their terrifying visions”

    • Ana Ayana July 2014 at 17 Reply

      Îl aveam pe lista de filme de văzut în viitor dar nu aveam curaj să mă apropii🙂 Sau starea de spirit necesară. Chestia e că uneori visez ceea ce văd în filme și mă feresc de alea care pot să genereze o continuare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: