Moebius (2013, Kim Ki-duk)

Filmul de față este o palmă dată normalității. Așa cum și-a obișnuit fanii (cred că puțini la număr dar rebeli), Kim Ki-duk tratează obsesiile, extremitățile psihice-fizice și teritoriile interzise. Trebuie să precizez încă de la început că Moebius nu va fi pe placul celor pudici. Nici pe placul celor tradiționaliști. Așadar, rândurile de față sunt impresiile la cald după vizionarea filmului, nicidecum o recomandare.

Scena inițială dă de înțeles că totul se va petrece fără cuvinte (ca-n Bin Jip, unul dintre best-of-urile lui Ki-duk). Soția încearcă să-și oprească soțul din a răspunde la telefon unei alte femei, cea cu care o înșală. Asistăm (alături de fiul celor doi) la o luptă caraghioasă între un bărbat și o femeie (oare chiar există astfel de cazuri în realitate? s-ar putea să existe altele mai cu moț !). El își prețuiește amanta, ea nu concepe să-l împartă cu altcineva. Neavînd de ales, soția încearcă să elimine vinovatul pentru această situație: penisul soțului.

Nefiindu-i tocmai ușor, se răzbună pe spectatorul de sex masculin, fiul care mai devreme privea pasiv totul. Cuvintele sunt de prisos. Nici nu ar fi avut ce să-și spună. Înțelegem astfel de situații după gravitatea privirilor. Firul narativ este construit integral din privirile, mimica, gemetele și alte sunete pe care le pot scoate oamenii în situații de criză sau plăcere. Privitorul este târât prin scene interzise ochiului străin: masturbare, viol, incest. Rând pe rând vom asista la reacția bărbatului cu și fără penis. S-ar spune că este lucrul cel mai important din viața lui. Kim ki-duk exagerează în mod intenționat. Personajele se luptă cu două mari forțe: instinctul primar – care îi împinge spre căi imorale și încercarea de a evolua ca ființă spirituală.

Ar fi multe de zis aproape despre fiecare scenă din film. Deși actorii nu vorbesc, spectatorul va spune că are în față niște oameni dereglați mental. Dar va privi în continuare. Până unde poate duce această cale nebătătorită? Ki-duk preferă să exploreze tenebrele psihicului uman, acele culoare pe care pășești în taină, cu teama de a nu fi considerat anormal. Pentru aceste detalii, filmul poate fi considerat curajos și merită văzut. Este cu siguranță un film original, pe care nu ai cum să-l uiți. Balanța perversitate – psihic uman necenzurat rămâne în sarcina privitorului.

Nota mea: 7

2013 - Moebius (Poster 1)-thumb-300xauto-39094

4 thoughts on “Moebius (2013, Kim Ki-duk)

  1. B. Eugen July 2014 at 21 Reply

    Kim Ki-duk este un regizor talentat in multe privinte -legat de film, desigur -dar povestile lui nu m-au dat niciodata pe spate. Toate par versiuni de Saw incarcate de motive psihologice suprarealiste, sa zic asa. Isi neaga cu inversunare conditia de masochist incurabil. Ghirlande de comportamente banale sub care se ascund adanci semnificatii… de tenta social-urbane, sub care gasim un nou strat (ne)banuit sub care etc etc. Succesiuni de prostioare si o responsabilitate indoielnica si trecatoare, cam atat mi-a ramas din filmele lui. Este corect sau moral sa patrunzi in casele oamenilor daca nu distrugi nimic? Este de o morala superioara sa ingrijesti un mort pe care il gasesti intr-una din casele in care ai patruns prin efractie? Pentru ce, deoarece vorbim despre morti? Sensibilitatea nu vine decat atunci cand incalci normele sociale? Nu se intalnesc? Eu as zice ca se mananca una pe cealalta daca nu capata egala atentie, deci…

    M-a distrat filmul ala in care un tip se batea cu un cutit infipt in cocoasa.

  2. Ana Ayana July 2014 at 22 Reply

    Kim Ki-duk a avut o perioadă neagră. S-a izolat în munți, fără utilități, Internet și activitate scenaristică. Vorbește despre asta în documentarul Arirang, despre lipsa totală de inspirație a artistului. Totodată se simte vinovat pentru moartea unui coleg pe platoul pe filmare. pentru unul din filmele lui.
    Eram tare curioasă ce filme va face după acest documentar. Chiar părea că s-a terminat cariera lui. Și care sunt noutățile? Pieta și Moebius.
    Acum vedem că vine cu obsesii vechi și încearcă să ne șocheze. Nimic nou. Pe alocuri are câteva idei bune, pe alocuri scenele par rupte din emisiunile lui Dan Diaconescu (aia cu cuțitul înfipt în spate este omniprezentă!).
    Ar mai fi de subliniat totuși psihologia orientală, complet diferită de cea europeană și uneori absurdă în ochii noștri. Și nu mă refer la reîncarnare (în care asiaticii cred) sau la sacrificii (tradiție găsită la multe popoare, sub diferite nuanțe).
    S-ar putea ca apogeul carierei sale să rămână în trecut (prin apogeu mă refer la Spring, Summer, Fall, Winter and Spring again, Hwal, Bin Jip, Crocodile – mai vechi dar extraordinar în anumite idei). Nu vreau să fac previziuni dar de obicei artiștii entuziasmați dau tot ce au mai bun în primii ani de carieră (Ki-duk are câte un film pe an). Alții reușesc să impresioneze abia după mulți ani de muncă iar alții sunt constanți. Pentru exemple trebuie făcută muncă de cercetare și mă voi ocupa altă dată de asta🙂

  3. B. Eugen July 2014 at 12 Reply

    Nu am urmarit toata filmografia sa stiu cronologic cum se raporteaza, dar daca este asa cum spui atunci poate ar iesi ceva din nou interesant daca ar aborda niste teme de interes asa mai general, si nu pentru a manevra parghii politice ci pentru a prezenta o viziune diferita, pentru ca la asta sunt sigur ca s-ar pricepe de minune. De exemplu o versiune a la 300 Spartans vazuta prin prisma lui mi-ar trezi interesul cu siguranta.

    • Ana Ayana July 2014 at 18 Reply

      Ai putea încerca Crocodile, cred că este unul dintre cele mai ciudate filme de dragoste văzute până acum. Țin minte că finalul m-a lăsat fără cuvinte și fără respirație. Cred că o să-l revăd în curând. Eram curioasă ce impact ar avea asupra ta🙂
      Uite ce am găsit scris despre el pe net:
      Crocodile is a 1996 South Korean film. It was the directorial debut of Ki-duk Kim and stars Cho Jae-hyun as “Crocodile”.

      The film tells the story of a man living at the edge of the Han River in Seoul, who saves a woman trying to commit suicide. He then proceeds to rape and abuse her until an odd relationship develops between them.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: