Interstellar (2014, Christopher Nolan)

Interstellar duce imaginația la nivelul unui cuadruplu axel mental. Christopher Nolan realizează o astfel de săritură în istoria cinematografiei îmbinînd teme precum percepția subiectivă a realității, iubirea ca unic liant între generații și spațiu, relativitatea timpului, complexitatea identității umane.

Fără a dezvălui prea mult din ceea ce am văzut, încerc să-mi adun impresiile la o zi după vizionarea filmului. Pe moment a fost bulversant și totdată fascinant. Câteva idei cu care am rămas:

Știința poate deveni un pilon instabil atunci când ceea ce părea definitiv este de fapt incomplet. Adevărul este văzut progresiv și mai greu în totalitate.

Relația dintre un părinte și copilul său este prezentată ca unică metodă de a salva specia umană. Dorința de a lupta este puternică atâta timp cât există combustibil pentru acest foc. Dragostea transcende timpul și cunoașterea milenară. Numai cel care iubește va putea trece la un nivel superior, dincolo de ceea ce văd ochii. Spiritul umanității există prin aceste moșteniri, fiecare generație îmbogățind-o pe cea actuală cu dragostea precedentă.

Este un joc riscant dar Christopher Nolan merge pe tărâmuri necunoscute și lansează idei pe care imaginația le poate îmbrăca diferit, în funcție de privitor.

Tranziția de la o lume la alta este lipsită de zgomot, tensiunea este dozată cât să te țină curios și fascinat. Imprevizibiul apare exact atunci când spectatorul este pregătit să treacă un prag nou.

După vizionarea acestui film Matthew McConaughey devine actorul meu preferat.

Se pare că Nolan se pricepe să facă selecții. Citeam aici că regizorul știa de la șapte ani că vrea să facă filme. Dacă de la acea vârstă îi era clar drumul și a făcut totul în acest sens, nu mi se pare ciudat faptul că în 2014 omul acesta nu are telefon mobil sau adresă de email. La fel ca-n Interstellar, ceea ce contează este esența lucrurilor.

Nota mea: 9

interstellar-poster

8 thoughts on “Interstellar (2014, Christopher Nolan)

  1. mariuselll December 2014 at 19 Reply

    Interesant film. multumesc pentru review, foarte bun. sa speram ca o sa ajung sa vad si eu filmul.

  2. Vlad Eugen January 2015 at 22 Reply

    Armond White iar i-a dat in cap, zicea ceva despre el cu “The movie year has now peaked — but not with Interstellar. It’s the back-to-back openings of masterpieces by Alain Resnais (Life of Riley) and Jean-Luc Godard (Goodbye to Language) that outclass all other new films. Christopher Nolan’s Interstellar is just a dull, galumphing white elephant that reminds us what a trap commercial cinema has become for gullible consumers. It’s a pre-sold “Event,” the kind audiences no longer question because all media obediently participate in its promotion”.

    Astept sa apara calitatea buna dar nici pe mine nu m-a dat niciodata Nolan pe spate, in opinia mea incarca filmele care ar trebui sa fie bazate pe o anumita tematica cu multe si marunte desprinse paca din manuale de psihologie filozofie si ce s-o mai fi predat pe la el acolo, devenind totul un kitsch grandios, dar totusi kitsch. Diferenta dintre el si Uwe Bohl este ca acolo unde regizorul german amesteca alandala o groaza de elemente fara cap-coada imprumutate din cliseele care se gasesc cu generozitate la Hollywood, Nolan aduce are de multe ori originalitate in “ghiveci”.

    • Ana Ayana January 2015 at 01 Reply

      Părerea mea generală cum că ar fi un film bun se datorează câtorva scene/faze/replici/momente care m-au făcut să trec de bariera aia film-spectator. Mă refer la feeling-ul că ai fi acolo și ai trăi momentul. Plus subiectul în sine are deja o anumită greutate de care Nolan s-a folosit binișor.

      • B. Eugen February 2015 at 01

        Ok, vazut. Parerea mea este ca se foloseste cu cam mare usurinta de subiecte cu greutate. Sa devin impersonal, daca prima parte merge, cand o da in suprarealism si teorii savante care -inca? se mai bucura de controverse in lumea stiintei isi pierde parte din farmecul aventurii pe care o inlocuieste fara dibacie cu un fornait previzibil dar pretentios. Nu trebuie sa prinzi sfarsitul filmului ca sa realizezi cine se ascunde in spatele cartilor -evident, cu toata consideratia, se stie ca nu e Nolan… Norocul mare al filmului consta in prestatia actorilor -cu asa buget nu e de mirare.

  3. Drugwash May 2015 at 19 Reply

    Fiind fan SF de cînd m-am născut😛 cred că am să caut să-mi arunc cumva ochii peste el şi mintea prin el. Filmul. Mulţumesc pentru aducerea aminte, mai fusese menţionat de cineva dar uitasem.🙂

    • Drugwash December 2015 at 12 Reply

      Revin. L-am văzut într-un final. “Gravitaţia” face şi drege?!? O altă dezamăgire, din păcate, cu atît mai mare cu cît Anne Hathaway nu mi s-a părut deloc potrivită personajului său, deşi în general îmi place de ea (cred că am să revăd “Once”).

      Nu ştiu ce se întîmplă la Hollywood dar parcă mai bune sînt SF-urile Disney în secolul ăsta (vezi “Tomorrowland”), măcar la ele te distrezi un pic.

      • Ana December 2015 at 22

        Chestiune de gusturi. Mie Anne H îmi place în orice rol.

      • Drugwash December 2015 at 22

        Da, şi de gusturi şi de moment. Şi mie mi-e dragă, în principiu, dar parcă nu i se potriveşte chiar orice.

        Apropo, nu era vorba de ‘Once’ – mea culpa!^^’ – ci de ‘One day’ (2011). Nu ştiu de ce le confund mereu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: