Leviathan (2014, Andrey Zvyagintsev)

Pornind de la etimologia cuvântului leviatan, filmul de față este expresia modernă pe care Zvyagintsev o atribuie Răului. Din punct de vedere simbolistic are loc o adevărată desfășurare de motive-dominó în care personajele sunt furnici neputincioase dar harnice.

Pentru amatorii de fire narative și răsturnări de situație, respirația va curge normal spre senin. Pe alocuri îi va lua somnul. Știam deja după vizionarea lui The Return și The Banishment ce mă așteaptă. Îți trebuie doar răbdare și foame de idei pentru a ajunge la miezul nucii. Stilul regizorului rus este într-adevăr inconfundabil de captivant.

De la început și până la sfârșit ai senzația că un deget arătător stă în fața fiecărui personaj. Fenomenul a fost perpetuat de-a lungul timpului și denumit, cu naivitate, destin.

Trecutul personajului Nikolai este cuprins într-un singur tablou. Atâtea generații respiră printr-o imagine. Străbunicii, bunicii și părinții au fost adăpostiți de același acoperiș. Sunt aduse bucăți din trecut într-un prezent glacial. Care a fost rolul acestor semințe în pământ?

Femeia din Leviathan este sortită repetiției. Pare a mușca din măr, ispitită de o formă de viață ce-i tulbură existența. Apa, elementul peren, pare a înghiți forma aceasta de viață numită om. În interiorul ei se află leviathanul, istoria care se hrănește cu greșelile omului. Această triere este inevitabilă și insuperabilă. Liberul arbitru îi dă posibilitatea omului de a-și alege călăul sau salvatorul.

Scheletul balenei poate fi răul-milenar în timp ce balena din apă este răul-prezent, schimbat la suprafață dar niciodată în esență.

Copilul nesupravegheat/needucat poate fi atât forma de viață din care vor ieși flori – dacă va urma drumul corect – dar și o buruiană sortită pieirii atunci când va avea loc secerișul.

Întrebarea lui Nikolai este pe buzele oricărui muritor de rând: oare dacă ar fi ales un alt drum, ar mai fi ajuns în acel punct? Oare dacă ar fi urmat un anumit ritual sau rețetă a comunității, ar fi sfârșit la fel?

Din punct de vedere moral, nimic nu poate fi verificat până la rădăcină. Adevărul este guvernat de un sistem putred. La suprafață totul este corect, legile există și se aplică. Dincolo de utilitatea lor apar ramificațiile morale.

În final, rocile sunt mușcate de apă, erodînd liniștea. Omul construiește iar timpul dărâmă sau cimentează. Legile veșniciei sunt guvernate de cu totul și cu totul alte reguli. Generații întregi au predat ștafete de înțelepciune și ADN-uri de începători. Nu se știe exact care este raportul dintre Adevăr și Iluzie dar merită încercarea pentru a ajunge la un nivel superior. Depinde ce crede fiecare că ar însemna Viața.

Nota mea: 9.00

levitan

 sursa foto aici

15 thoughts on “Leviathan (2014, Andrey Zvyagintsev)

  1. B. Eugen February 2015 at 16 Reply

    Bine ca s-a tot invartit cu pusca aia si nu a pus-o la treaba. Diferenta ca de la cer la pamant fata de protagonistii filmului The Searchers (1956) cu John Wayne, pe care l-am vizionat chiar inainte sa pornesc Leviathan.

    • Ana Ayana April 2015 at 13 Reply

      N-am văzut The Searchers deci vizualizez jumătate din fraza ta. Să-nțeleg că ți-a plăcut mai mult filmul cu John Wayne?

      • B. Eugen April 2015 at 22

        Este vorba despre diferenta de mentalitate -actiunea se petrece in The Searchers intr-o perioada cand viata era dura in lume la propriu, dura nu in sensul ca “nu am bani” sau “nu ma vrea vecina de bloc”, ceva iti spune ca omul trebuie sa fie altfel construit decat in epoca moderna, cand barbatul este feminizat si educat intr-o asa masura disproportionat in spiritul victimizarii si al tolerantei, incat ar fi in stare sa stea cu mainile in san sau sa sune la 911 in timp ce intrusii ii jefuiesc casa sau violeaza femeia -pentru ca altfel risca sa supere forurile care se ocupa cu discriminarea rasiala sau incearca sa scuze actiunile anumitor grupuri de oameni cu vesnica teorie a “asupririi coloniale”.

        Revenind concret la film, daca il elimina pe nemernicul ala care vroia sa ii ia casa cu forta, se alegea cu… ce? Facea puscaria pe care oricum a ajuns sa o faca, plus ca nevasta ii ramanea in viata -spune undeva primarul ca ar fi opera lui “sinuciderea” tipei, si in plus iti garantez eu ca nici dracul nu mai indraznea in vecii vecilor sa saliveze dupa proprietatea lui. In plus copilul nu ajungea la straini pentru ca ramanea la nevasta-sa. E bine pe undeva ca omul sa se si civilizeze, insa totul trebuie sa se desfasoare echilibrat.

      • Ana Ayana April 2015 at 18

        Teortetic e ca la domino, o întâmplare o face posibilă pe cealaltă până când se construiește Leviathanul, răul cel mare și greu de doborât. Sistemul este închegat ca o fortăreață, greu de doborât de omul de rând, cred că asta voia să transmită filmul. Nu spun că este imposibil să lupți dar răscularea unuia mic e ca paiul în vânt. N-are forță să aterizeze pe pâmânt și se lasă purtat de evenimentele nefericite, respectiv sforile trase în mod legal. Ce spui tu e ca faza aia în care personajul principal își rănește inamicul și-l lasă așa, împușcat în aripă, fiindu-i milă să-l omoare. Apoi apare ăla, furios și plin de sânge, și-l împușcă pe nevinovat. Sau varianta în care ăl neninovat apucă totuși să-l omoare cum trebuie pe bandit și ză end!
        Și pentru că nu-mi era de-ajuns, m-am uitat la Elena. Ăsta e și mai rece. Filmu.

  2. Filme online March 2015 at 07 Reply

    “Leviafan” reprezinta punerea in scena a celebrei si binecunoscutei legend biblice, dreptul Iov, omul care a avut totul neavand nimic, si n-a avut nimic, avand totul. Un om care a fost pus la grele incercari de Dumnezeu, pierzand tot, insa fiind recunoscator pentru ce a avut in fiecare secunda a suferintei sale. Intamplarea este transpusa in pelicula printr-un mechanic si un primar corupt, intr-un conflict repovestit.

  3. Ana Ayana April 2015 at 13 Reply

    Da, da, asta spune toată lumea🙂

  4. B. Eugen April 2015 at 23 Reply

    “Sau varianta în care ăl neninovat apucă totuși să-l omoare cum trebuie pe bandit și ză end!”

    Pai haide atunci sa complicam finalurile de dragul artificiului de a fi “complecsi”. Urmareste ceva din multele westernuri ale anilor 50-60, cand pe ordinea de zi nu era mentalitatea fatalista. Eu as prezice ca finalul unui film poate fi reusit sau nu indiferent de turnura, atunci cand regizorul si scenariul intrunesc conditiile necesare. Ramane abordarea regizorului de neputincios pe care nu o “inghit”.
    Aici avem un nihilism cu sens schimbat, pentru ca serveste bine o bine cunoscuta de pe acum clica vest-europeana cu arome de Washington, si cand au vazut cinefilii americani ca se intra si cu Putin cel Groaznic putin in peisaj ce s-au mai bucurat…

    “Nu spun că este imposibil să lupți dar răscularea unuia mic e ca paiul în vânt”
    Aceeasi atitudine fatalista, nu e de mirare ca ti-a placut filmul🙂
    Problema e ca vad prea multi oameni spunand ca fatalitatea asta nu poate fi evitata, si cand fac asta nu doar subliniaza un adevar relativ, dar isi fac chiar idol cu chip cioplit in imaginea neputinciosului, sau a Diavolului, cum ar spune vechii crestini. Daca soldatul rus ar fi spus in fata invaziei germane ca el este prea mic ca sa lupte, se sfarsea cu Rusia. Daca polonezii ziceau ca ei sunt prea mici sa reziste in fata Islamului la Viena, se termina cu Europa crestina. Apoi, vezi, exista o teorie chiar filozofica ce spune ca viata e chiar lupta. Datoria unui om integru este sa lupte cu tot ce are in arsenal -vorba aia din vremurile”raposatului”, “trebuie sa facem totul”… De aici izvoraste caracterul, se combate delasarea, sclavia, prostitutia si incepe demnitatea omeneasca -chiar daca asta implica in ultima instanta violenta, dupa cum am propus la vizionarea filmului. Apoi cred ca am argumentat foarte bine cu avantajele reale pe care le aduceau asasinarea primarului corupt. Ideea de “neputinta” este o boala a spiritului pe care omul se presupune ca a invins-o, dovada istoria bogata -chiar si, si prin violenta. Astfel ca, din moment ce filmul care trateaza ideea victimizarii gratuite isi atrage dupa sine o gramada de admiratori animati de o viziune bolnavicioasa a vietii, ma mira doar ca are atat de multi adepti. Exact cum spun in observatia de la inceput, cand compar nu fara temei mentalitatile si de aici calitatile oamenilor din timpuri diferite.

  5. B. Eugen April 2015 at 23 Reply

    A, pai Elena e facuta de acelasi regizor, la ce te asteptai? :))

    As vrea sa adaug un mic amanunt legat de soiul asta de filme/abordari. Eu cred ca ele marturisesc foarte bine o vina nemarturisita a celui care propaga ideea de neputinta. Spun asta pentru ca stiu un anume individ la care am observat aceeasi atitudine fatalista, pe care o arata de fiecare data in special la intruniri cu tenta politica, daca pot sa numesc asa micile dialoguri intre oameni de rand avand un oarecare caracter… socio-politic. Este cel mai fatalist individ dintre toti, si de obicei la el totul se termina cu “nu se poate face nimic”, “omul este mic”… dar atunci cine? Oare nu tocmai opusul acestei idei a stat la baza formarii Republicii franceze, sau a eliberarii Americii sau a abolirii sclaviei -o greseala colosala, dar sa nu plecam mai departe decat este cazul. Individul despre care vorbeam, indiferent ca o fi un rod al caracterului, zestrei genetice, sau din cauza anturajului, are obiceiul sa triseze in absolut toate activitatile esentiale ale vietii de care am eu cunostinta -unde lucrase pana sa fie dat afara fura de se rupea, in sport folosea steroizi, isi insela regulat prietena si mai avea si prostul obicei sa se laude cu asta “am doua femei”, spunea el, desigur nu in prezenta vreuneia, pana cand una dintre ele a aflat… si asa mai departe. Eu cred ca felul asta de a fi, de comportament creeaza o obsesie bolnavicioasa cum ca omul ar fi neputincios fara sa fure si sa insele. Poate ca este el slab, insa de ce generalizeaza? Este o conceptie miseleasca asupra vietii, si este cu atat mai grav ca a ajuns sa fie purtata de unii ca un stindard, mai ales daca avem in vedere ca se vrea o conceptie avangardista (moderna) asupra vietii, intr-o era in care cica stiinta a inlaturat superstitia, dar in care, iata, trebuie sa ne inchinam la zei sau sa efectuam de niste furtisaguri ca sa obtinem ceva.

    Iar la antipozi desigur ca exista oameni care lupta din greu pentru agoniseala, care lupta impotriva tentatiilor pentru a nu-si insela sotia sau prietena. Pe mine ma frapeaza pentru ca am copilarit cu svabi, care erau prietenii mei si care aveau obiceiul sa arunce painea cu gem primita de la parintii nostri peste casa in “Straduta” sau peste gard, dintr-o scarba imbinata cu mandrie, si ai caror parinti erau cei mai bogati si cu cele mai frumoase case din Ar. Nou, in ciuda faptului ca erau discriminati de romani, care le ziceau “Hitler” sau “hitleristi”. Sunt fatalisti care vad totul in negru si care in momente de cumpana pentru a-si sprijini viziunea filozofica moderna fug mancand pamantul, si sunt oameni ciopliti din piatra care stau si indura vicisitudinile, pentru ca asa au si fost crescuti si asta e felul lor de a fi, si astia sunt singurii alaturi de care sa fii la vremi de rascruce.

    Problema cu astfel de abordari ale vietii ca in Leviathan este ca daca multi o imbratiseaza devin ei insisi victime si in acelasi timp, fara sa realizeze, calai. “Cand vrei sa bati un cui intr-o scandura, nu faci ceva sofisticat sau mirobolant. Doar loveste afurisitul ala de cui pana intra.” La fel si aici, pentru lipsa de actiune si temperamentul pasnic al protagonistului il consider un film anti-educativ.

    • Ana Ayana May 2015 at 20 Reply

      Păi depinde ce așteptări ai de la film. Motivul pentru care m-am uitat la Leviathan este stilul ăsta flu-flu-profund al regizorului de a da filmelor un aer important și grav. Adică, uită-te la The Return și zi-mi că te lasă rece subiectul. Recunosc, de multe ori frunzăresc toată filmografia unor ciudați doar pentru că mi-a plăcut un film foarte mult. Sunt șanse să îmi placă și alte filme de-ale ciudatului. Dacă nu, măcar câteva idei. De ex, Elena – un film pragmatic, lumea din ziua de azi este bine comprimată în acest film.

  6. B. Eugen April 2015 at 22 Reply

    Vizioneaza serialul Fargo -contribuie si fratii Coen. Se gasesc pe acolo teorii pe tema violentei vehiculate interesant.

    • Ana Ayana June 2015 at 23 Reply

      Nu știam de serial, văzusem doar filmul cu același nume. L-am revăzut la vreo 4 ani distanță și tot bun mi s-a părut.
      Legat de seriale, în ultimii 5 ani dacă am urmărit 3 sau 4 în total (Homeland, Dexter, The Mentalist, Lie to me). Mă enervează că sunt lente (cele care au legătură între ele), de aia prefer un film artistic oricând. Știu că văd toată povestea până la capăt, fără să mă-ntreb ce va urma.

      • B. Eugen June 2015 at 00

        Nu am putut viziona Dexter. Prea multe fete “umane”, adica personajul a fost conceput prea complex, doar de dragul artificiului, sa ne arate creatorii ca la ce se pricep. Rezultatul final a fost ca personajul conceput de ei era atat de invaluit in masti incat ii lipsea o personalitate adevarata. Am avut si vaga impresie ca ei se cam vad pe undeva un fel de Dexter, in special la fazele cand tipul incearca sa imbratiseze cotidianul. O automagulire mascata, in opinia mea. Pana si ecranul invaluit de fum din prezentare mi-a repugnat, tradeaza o superioritate superficiala.

      • Ana Ayana June 2015 at 20

        Daca m-ai fi pus acum sa-l urmaresc, ca si cum ar fi fost prima data cand aud de el, nu cred ca m-as fi uitat. Sunt unele seriale la care primele episoade te prind in mreje si apoi te uiti din politete🙂
        Singurul serial la care m-am uitat de mai multe ori, fara nicio problema, si m-as uita si acum, este Seinfeld.

  7. cris88 September 2015 at 11 Reply

    Un film de nota 9 in ochii mei, nu 8 cat da imdb. Un film foarte foarte reusit si nu sunt iubitorul genului.
    http://www.portalultautv.ro/leviathan-2014/

    • Ana Ayana November 2015 at 16 Reply

      Imdb afișează media voturilor tuturor utilizatorilor de pe site. În această categorie intră numai cei care au dorit să-și spună părerea. Și cum nu toată lumea are aceeași părere, imdb “dă” 8, ceea ce mă face să cred că este văzut bine de majoritatea utilizatorilor imdb. Ce crede restul lumii, n-avem de unde să știm.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: