Paterson (2016, Jim Jarmusch)

PATERSON-1-1020x574Când ești copil, înveți că există doar trei dimensiuni: înălțimea, lungimea și adâncimea. Ca o cutie de pantofi. Mai târziu afli că există și o a patra dimensiune, timpul. Hmm, unii spun că ar fi și o a cincea, a șasea, a șaptea…

Jim Jarmusch ne propune să observăm, umăr la umăr cu personajele sale, celelalte dimensiuni ale vieții prin prisma detaliului.

Paterson este un șofer de autobuz, într-un oraș ce a găzduit și inspirat poeți. Le știe versurile și-i recitește cu admirație. Duce o existență liniștită și respiră versuri cu fiecare pas. Diminețile au propriul ceas biologic, micul dejun poartă o culoare diferită, bețele de chibrit sunt speciale, foaia albă este prietenă cu pixul și cu gândul.

Există mai multe forme de poezie iar Paterson este capabil să le observe cu bucurie și seninătate, oriunde ar merge. Nici nu ai spune că dincolo de un simplu zâmbet se află un om cu o carte secretă – o colecție de momente. Paterson este șoferul de pe copertă, dar, odată ce ajungi să-l cunoști, descoperi că paginile sunt de fapt glasul creativității. Acel glas nu poate fi oprit, indiferent de circumstanțe.

Filmul curge lin și nu apuci să te plictisești, în ciuda ritmului cu care se desfășoară. Cum altfel am putea fi atenți la detalii dacă nu oprindu-ne, pentru o secundă, să trăim Acum și Aici?

Nota mea: 8

foto de aici

Advertisements

6 thoughts on “Paterson (2016, Jim Jarmusch)

  1. A thorn in your side May 2017 at 09 Reply

    Serena Smith a spus aici :
    By the end of the movie, I wanted to punch each of the characters in the face […]

    Recunosc, m-a cam speriat comentariul/recenzia Serenei. Am mai citit şi altele pe diagonală şi parcă nu m-aş încumeta la două ore de… ordinary life, oricîtă poezie ar răzbate (sau nu) din ea. 🙂

    Am totuşi senzaţia că filmul nu se află aici întîmplător, ci are în spate un mesaj. Unul complex şi greu. Mă bucur însă că ai revenit, următorul sper să fie o delicioasă comedie romantică. 😉

  2. Ana May 2017 at 10 Reply

    Pentru acest film trebuie să fii neapărat in the mood for poetry, altfel nu vei avea răbdare să-l privești. Fiind fan Jim Jarmusch, sunt obișnuită cu acest stil și mă așteptam la ceva ce sfidează mainstream-ul 🙂 În afară de asta, îmi place sa scriu poezii, deci am avut mai multe motive să-l privesc.
    Legat de comedii, ai văzut ceva interesant în ultima vreme?

    • A thorn in your side May 2017 at 11 Reply

      Într-adevăr, starea curentă trebuie să se potrivească stilului filmului (şi invers), altfel e risipă de… tot. Asta înseamnă să-l iei, să-l ai şi la momentul potrivit să-i “dai foc”. Moody people we are. 🙂 Cine ştie, poate vreodată se va întîmpla. 😉

      Personal nu dau absolut nicio importanţă regiei, nu-mi selectez filmele după criteriul ăsta ci mai mult după intuiţie – cum spunea un amic într-un e-mail citînd un horoscop de aiurea: cei din zodia mea de (d)Rac se bazează foarte mult pe intuiţie iar emoţiile joacă un rol predominant. 🙂 Există totuşi o excepţie: filmele lui Tarantino mi s-au părut toate (cîte am vizionat şi revizionat) nişte mizerii execrabile. Mnoh, de gustibus non disputandum. XD

      Ştii, a trecut atît de mult timp încît chiar nu-mi amintesc dacă ai publicat vreodată din poeziile tale. Pfuai, dac-aş putea mi-aş lua memoria şi-aş da cu ea de pămînt, atît de proastă e! Dar dacă ai ceva recent măcar, îmi împărtăşeşti şi mie, pretty please? 🙂 (nu pe adresa asta, nu prea intru pe ea, ci pe ultima folosită de curînd)

      În rest să ştii că n-am mai văzut decît foarte foarte puţine filme (relativ) noi şi sînt extrem de dezamăgit. Iar astea n-au fost comedii. Cred că lumea a uitat să rîdă sau cineva nu vrea ca noi să ştim că se mai poate rîde într-o lume tristă şi deprimată. Sau poate am greşit (iar) zona cinematografică – damn biased compass pointing west! 🙄
      Tu…?

  3. Ana May 2017 at 22 Reply

    Am văzut câteva comedii recent, insă nu m-au determinat să scriu despre ele. Pentru mine a scrie despre un film înseamnă să am o pastilă efervescentă (filmul cu impresiile de după) și să pun acea pastilă în apă (recenzia și impresiile clarificate) 🙂
    Revenind la poezii, uite aici ce am mai scos la lumină:
    https://aayana.wordpress.com/

    • A thorn in your side May 2017 at 22 Reply

      Pff, unde-a fost ascuns locşorul acela pînă acum? Nu l-am ştiut ori l-am uitat precum atît de prea multe din trecerea-mi pe lume…?
      Am să mă aplec întru citire atentă curînd, cînd mintea şi sufletul fi-vor pregătite. Mulţumesc frumos! 🙂

      Cineva a scris de curînd despre 5 to 7 şi ceva de acolo m-a cam ţinut la distanţă, dar nu ştiam că e cu regretatul Anton Yelchin. Oare l-ai văzut, merită?

  4. Rozariu A. May 2017 at 14 Reply

    Se creează o magie din curgerea firească a vieții. Un cuplu cvasi-ireal, unde nu încap certuri, strigăte. Jarmusch vede partea plină a paharului. Fericirea ar fi, așadar, lipsa dramaticului. Regizorul a revenit în Paterson după două decenii, pe urmele lui Allen Ginsberg, neuitându-l nici pe poetul William Carlos Williams. Când buldogul englez distruge carnetul cu poezii, Paterson nu iese din serenitatea sa („erau doar cuvinte scrise pe apă”), deoarece „o pagină goală oferă multe posibilități”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: