Annihilation (2018, Alex Garland)

Orice act de creație are un punct de pornire. Dar pentru a face loc noului, trebuie să transormi vechiul și condițiile existente. Un fel de catastrofism psihologic. Și poți dărâma din temelii, pornind de la zero, sau poți păstra sclipirea ideii inițiale, pe care construiești o nouă treaptă. Poate să ducă spre beci, parter sau ultimul etaj. Granița dintre normal și anormal devine invizibilă.

În Annihilation, vedem cum frunza, floarea, pomul, animalul și restul naturii sunt interconectate. E ca și cum am asista la o discuție între ADN-urile lor. De ce nu ar participa și omul la această conversație milenară? Cu sau fără voia ta, se întâmplă. Cel care este conștient de acest fenomen, va lupta sau va redirecționa energia. Rămăi cu multe întrebări și interpretări după vizionarea filmului, asta e clar.

Lena (Natalie Portman) hotărăște să pătrundă într-un ținut necunoscut. Nu este singura persoană care a îndrăznit să facă asta. Dar poate că intenția din spatele fiecărei acțiuni contează mai mult decât găsirea ieșirii din labirint. Cel care se lasă condus de mânie, face cunoștință cu adevărata formă de agresiune. Cel care se lasă copleșit de ceea ce i se întâmplă, devine una cu mediul sau sentimentul. Cel care se sacrifică spre binele altuia, supraviețuiește.

Annihilation te va lăsa cu siguranță perplex, cu neuronii fermecați sau pur și simplu muți. Depinde cu ce așteptări te așezi în fața ecranului. Un film îndrăzneț, care merită văzut pentru multitudinea fațetelor filosofice.

Nota mea: 8

annihilation

photo credit

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: