Category Archives: Poezie

Paterson (2016, Jim Jarmusch)

PATERSON-1-1020x574Când ești copil, înveți că există doar trei dimensiuni: înălțimea, lungimea și adâncimea. Ca o cutie de pantofi. Mai târziu afli că există și o a patra dimensiune, timpul. Hmm, unii spun că ar fi și o a cincea, a șasea, a șaptea…

Jim Jarmusch ne propune să observăm, umăr la umăr cu personajele sale, celelalte dimensiuni ale vieții prin prisma detaliului.

Paterson este un șofer de autobuz, într-un oraș ce a găzduit și inspirat poeți. Le știe versurile și-i recitește cu admirație. Duce o existență liniștită și respiră versuri cu fiecare pas. Diminețile au propriul ceas biologic, micul dejun poartă o culoare diferită, bețele de chibrit sunt speciale, foaia albă este prietenă cu pixul și cu gândul.

Există mai multe forme de poezie iar Paterson este capabil să le observe cu bucurie și seninătate, oriunde ar merge. Nici nu ai spune că dincolo de un simplu zâmbet se află un om cu o carte secretă – o colecție de momente. Paterson este șoferul de pe copertă, dar, odată ce ajungi să-l cunoști, descoperi că paginile sunt de fapt glasul creativității. Acel glas nu poate fi oprit, indiferent de circumstanțe.

Filmul curge lin și nu apuci să te plictisești, în ciuda ritmului cu care se desfășoară. Cum altfel am putea fi atenți la detalii dacă nu oprindu-ne, pentru o secundă, să trăim Acum și Aici?

Nota mea: 8

foto de aici

Advertisements