Category Archives: Anglia

American Gangster 2007, Ridley Scott

Frank Lucas și-a dorit să fie bogat. See, ya are what ya are in this world. That’s either one of two things: either you’re somebody, or you ain’t nobody. Aceasta a fost calea pe care și-a ales-o, cu tot ce implică. În momentul în care știi pentru ce lupți, trebuie să știi că nu poți câștiga mereu și chiar dacă nu ești Nostradamus pentru a face previziuni, te poți baza pe reacția cauză-efect. Bineînțeles, dacă vrei să o duci bine până la capăt. Gangsterul nostru știe foarte bine că îmbrăcatul cu haine simple îl ține în umbră, protejat de imaginea simplității:

Frank Lucas: What is that you got on?
Huey Lucas: What? This?
Frank Lucas: Yeah, that.
Huey Lucas: This is a very, very, very nice suit.
Frank Lucas: That’s a very, very, very nice suit, huh?
Huey Lucas: Yeah.
Frank Lucas: That’s a clown suit. That’s a costume, with a big sign on it that says “Arrest me”. You understand? You’re too loud, you’re making too much noise. Listen to me, the loudest one in the room is the weakest one in the room.

Cu toate acestea, mulți se încumetă să distribuie praful alb și puțini reușesc să doboare concurența, să se îmbogățească într-un hal fără de hal, să tragă de partea lor avocați, polițiști, doctori, etc. Banii cumpără pe oricine însă mai există și oameni fără preț. Nu știm dacă polițistul luptă pentru a spăla imaginea unui întreg departament, dacă luptă din mândria de a fi diferit sau pur și simplu iubește adevărul. Richie Roberts (interpretat de Russell Crowe) este exact genul de om care găsește o geantă plină cu bani și alege să o predea poliției. În schimb, oamenii legii aleg să folosească banii. Dacă unul este cinstit nu înseamnă că se întâmplă ca la predatul ștafetei.

American Gangster este un film curajos și dur. Poate nu ar fi fost la fel dacă povestea nu s-ar fi întâmplat în realitate. El lasă deschise câteva întrebări: dacă-l dai jos pe cel care vinde droguri, lumea va mai cumpăra? Dacă-i arestezi pe cei corupți, în cât timp se vor forma alte găști? Oricum, genul acesta de luptă nu se termină niciodată dar asta nu înseamnă că omenirea trebuie să stea cu brațele încrucișate. E de-ajuns câte un Richie Roberts o dată la 50 ani.

Nota mea: 8

Advertisements

Source Code 2011, Duncan Jones

Dintotdeauna mi-au plăcut filmele cu transfer de identități. Ăsta este principalul motiv pentru care am pus ochii pe Source Code. Pe parcurs poți să descoperi că personajul principal (Jake Gyllenhaal) devine simpatic atât prin stilul cameleonic cu care intră de fiecare dată în pielea lui Sean dar și pentru faptul că se îndrăgostește de fata din tren (frumoasa Michelle Monaghan). Tu ce ai face dacă ai avea numai 8 minute la dispoziție pentru a salva lumea? E un fel de a spune dar eroul nostru, după nenumărate încercări, găsește răspunsul potrivit. Source Code te pune pe gânduri din cauza planurilor care se intersectează dar te lasă plăcut surprins în final. Mi-a plăcut pentru că te trece prin toate stările de spirit și vine cu ceva fresh în cinema-ul 2011.

Nota mea: 8

Man on fire 2004, Tony Scott

Ce trebuie să facă omul de rând pentru a se proteja de apărătorul legii, frate cu corupția? Își face dreptate cu pumnul. Pardon, în cazul de față cu pistolul și cu câteva vieți umane. Denzel Washington este convingător în rolul bodyguard-ului aparent insensibil, Dakota este o actriță talentată iar pe Mark Anthony nu prea-l avantajează rolurile negative. În rest, prea mult sânge.

Nota mea: 6

Deja Vu 2006, Tony Scott

În ciuda titlului, Deja Vu nu te lasă deloc să prevezi ce se-ntâmplă. E imposibil să te plictisească un film ce-ți pune mintea la contribuție. O combinație bună între acțiune, SF, dragoste. Detaliile te trec prin toate stările de spirit. Denzel Washington știe cu siguranță să-și aleagă rolurile care-l avantajează. Trecînd peste wow-uri, rămân anumite întrebări în final: este sau nu respectată intimitatea cetățeanului, a omului de rând? Dacă ar fi ca-n film, ne-am simți în fundul gol tot timpul. Cu o singură condiție: să știi că cineva poate să te privească oriunde te-ai afla, în orice moment din trecut.

Nota mea: 8

The King’s Speech 2010, Tom Hooper

Țin minte că aveam o colegă în școala generală. Se bâlbâia la fel ca Bertie atunci când o întrebau profesorii ceva. În rest, nu avea probleme. The King’s Speech excelează prin transmiterea emoțiilor. Timp de 118 minute cât are filmul, am trăit în pielea personajului. De asemenea, atmosfera anilor 30 este redată cu un aer fresh-vintage, ceea ce atrage ochiul din punct de vedere estetic. Să nu-l uităm pe Lionel, logopedul. Mi-a plăcut felul în care s-au împrietenit cei doi nărăvași. Replicile sunt construite cu umor de calitate.

Nota mea: 7.50

The Mechanic 2011, Simon West

Arthur este un criminal plătit. Pentru astfel de job ai nevoie de anumite calități iar el le întrunește pe toate: este calculat, minuțios, cu sânge rece, fără remușcări. Ba chiar se relaxează într-un mod foarte interesant. În momentul în care află că a fost tras pe sfoară pentru a ucide o cunoștință, va pune un altfel de plan în acțiune. Foarte bună interpretarea lui Jason Statham în rolul lui Arthur dar și sublinierea unui dicton latin: victoria este a celor pregătiți. Un remake bun pentru cine iubește filmele de acțiune făcute cu cap și nu numai cu pistoale.

Nota mea: 8

The Hours 2002, Stephen Daldry

Acest film se doreşte o severă analiză a etosului cotidian care este unul cronofag. Prin intermediul a trei poveşti aparent diferite dar care în final se intersectează, regizorul propune o revalorificare a noţiunii de timp trăit, de existenţă.

Clarissa Vaughn (Maryl Streep) îndragostită de Richard (un scriitor mizantrop şi bolnav de SIDA) nu se poate desprinde din acea oră fatidică trăită la 18 ani pe plajă în compania acestuia.

Laura Brown, mama lui Richard, femeia care duce viaţa împreună cu soţul ei ca pe un interval ce duce la moarte. Incapabilă să aibă o existenţă proprie sau să se sinucidă, ea alege să evadeze părăsindu-şi familia, traumatizîndu-şi astfel copii şi cauzînd moartea soţului ei.

Virginia Woolf este ultimul caz propus de regizor ca un cifru artistic al filmului. Scriitoarea care-şi pierde minţile, Continue reading