Category Archives: Ridley Scott

American Gangster 2007, Ridley Scott

Frank Lucas și-a dorit să fie bogat. See, ya are what ya are in this world. That’s either one of two things: either you’re somebody, or you ain’t nobody. Aceasta a fost calea pe care și-a ales-o, cu tot ce implică. În momentul în care știi pentru ce lupți, trebuie să știi că nu poți câștiga mereu și chiar dacă nu ești Nostradamus pentru a face previziuni, te poți baza pe reacția cauză-efect. Bineînțeles, dacă vrei să o duci bine până la capăt. Gangsterul nostru știe foarte bine că îmbrăcatul cu haine simple îl ține în umbră, protejat de imaginea simplității:

Frank Lucas: What is that you got on?
Huey Lucas: What? This?
Frank Lucas: Yeah, that.
Huey Lucas: This is a very, very, very nice suit.
Frank Lucas: That’s a very, very, very nice suit, huh?
Huey Lucas: Yeah.
Frank Lucas: That’s a clown suit. That’s a costume, with a big sign on it that says “Arrest me”. You understand? You’re too loud, you’re making too much noise. Listen to me, the loudest one in the room is the weakest one in the room.

Cu toate acestea, mulți se încumetă să distribuie praful alb și puțini reușesc să doboare concurența, să se îmbogățească într-un hal fără de hal, să tragă de partea lor avocați, polițiști, doctori, etc. Banii cumpără pe oricine însă mai există și oameni fără preț. Nu știm dacă polițistul luptă pentru a spăla imaginea unui întreg departament, dacă luptă din mândria de a fi diferit sau pur și simplu iubește adevărul. Richie Roberts (interpretat de Russell Crowe) este exact genul de om care găsește o geantă plină cu bani și alege să o predea poliției. În schimb, oamenii legii aleg să folosească banii. Dacă unul este cinstit nu înseamnă că se întâmplă ca la predatul ștafetei.

American Gangster este un film curajos și dur. Poate nu ar fi fost la fel dacă povestea nu s-ar fi întâmplat în realitate. El lasă deschise câteva întrebări: dacă-l dai jos pe cel care vinde droguri, lumea va mai cumpăra? Dacă-i arestezi pe cei corupți, în cât timp se vor forma alte găști? Oricum, genul acesta de luptă nu se termină niciodată dar asta nu înseamnă că omenirea trebuie să stea cu brațele încrucișate. E de-ajuns câte un Richie Roberts o dată la 50 ani.

Nota mea: 8