Category Archives: Gaspar Noè

Irrèversible 2002, Gaspar Noè

Un film în care desfigurarea omului se face prin faptele sale. Începe brutal, haotic, enervant. Vedem numai frânturi de personaje, câte un ochi, câte o bucată de piele. Muzica este obositoare, atmosfera încărcată. Apoi, nimic ascuns privitorului.

Vrei-nu-vrei să te convingi că în faţa ta se află un travestit? Regizorul ţi-o arată. Vrei să vezi cum cineva caută cu disperare un tip pe nume Tenie într-un bar de homosexuali? Agonie, ură, dezgust, răzbunare. Totul e la vedere, fără perdea.

Atmosfera se mai calmează. Nu întâmplător cred că a fost aleasă Monica Belluci pentru acest rol. Violul urâţeşte o femeie. Regizorul subliniază evenimentele prin contraste puternice, pe alocuri dureroase. Avem femeia frumoasă (în cazul de faţă o momeală pentru orice cinefil) ce este desfigurată atât prin ceea ce păţeşte cât şi prin concepţia violatorului cum că femeile frumoase nu ar trebui să obţină totul aşa uşor. Pe de-altă parte acuză femeile care umblă aproape dezbrăcate pe stradă cum că e vina lor pentru ceea ce păţesc. Mie asta mi s-a părut că vrea să spună scena respectivă.

Încet-încet, atmosfera începe să pară normală, camera nu mai tremură, personajele sunt deja bine conturate. Relaţiile dintre ele sunt lămurite.
Finalul se termină frumos numai că el ar fi trebuit să fie începutul.
Singurii care pot schimba ceva sunt posesorii timpului. Nu trebuie să se întâmple ceva radical pentru a-ţi da seama de asta. Nu trebuie să aştepţi păreri de rău pentru a şti încotro să apuci.
Un film original şi destul de crud. Nu-i sfătuiesc pe cei mai sensibili să se uite pentru că vor rămâne bântuiţi.

Nota mea: 7

Advertisements