Category Archives: Emir Kusturica

Underground 1995, Emir Kusturica

Am evitat multă vreme acest film pentru că e nevoie de o anumită stare de spirit pentru Kusturica. Toate celelalte văzute până acum mi-au lăsat un gust amărui. Spiritul balcanic este zugrăvit în tonuri dramatice, ironice, comice. Întotdeauna trebuie să lipsească un acoperiș, câteva animale să stea în cale personajelor, dușmanul să omoare și apoi să-și plângă de milă. Cu toate acestea, nu ai cum să nu simți revolta, indiferența și naivitatea oamenilor. Nu neapărat în această ordine. Tocmai asta dă senzația de cocktail psihologic (dacă-l pot numi așa) din timpul filmului. Amalgamul de sentimente te trece ca prin spectrul culorilor. Pornim de la negru și ajungem la alb.

Iugoslavia în Al doilea Război Mondial trăia pe sub pământ. O mână de oameni produce armament. Războiul se termină dar veștile/adevărul intră greu în întuneric. Vrem lumină, spun oamenii și imediat se urcă cineva pe o bicicletă cu dinam. Se aprinde farul și momentul e salvat. Se naște o speranță.

Arta are de suferit. Dacă toți actorii ar juca numai de plăcere și nu s-ar gândi la ceea ce pun pe masă, i-am număra cumva pe degete? Omul se atașează mai repede de o maimuță (oare Kusturica bate apropouri la gândirea primitivă și năbădăioasă a omului în situații de criză?), cel întreg la  minte dă lecții de înot prin absență. Instinctul uman trebuie să primească puțin soare înainte de a trece un obstacol.

Underground e o lume tristă și totodată una care simte nevoia unității. Se pare că regizorul a pus pe picioare acest proiect în special pentru scena din final. Cutremurătoare, emoționantă, excepțională! Trebuie să recunosc, împletirea realității cu elemente fantastice scoate omenirea din neputință și limitare.

Nota mea: 8

Dom za vesanje 1988, Emir Kusturica

Emir Kusturica rămâne una dintre bornele fundamentale ale cinematografiei moderne, fiind unul dintre cei mai avangardişti regizori europeni.

Vremea ţiganilor este alături de Underground şi Arizona Dream unul dintre filmele de referinţă ale lui Kusturica. Toate temele fundamentale ale unei viziuni cinematografice de excepţie sunt prezente pentru a da naştere unui spectacol imagistic unic.

Concetrat asupra vieţii lui Perhan şi a iubirii lui pentru Azra, filmul are ceva din simbolismul abstract al lui Ingmar Bergman şi din imprevizibilul lui Javier Gonzalo Innaritu.

De la o existenţă animată doar de talentul de a muta linguri şi furculiţe până la acela al unui cappo dei tutti cappi ţigănesc în Italia Mafiei, destinul lui Perhan intrigă. Relaţia sa complicată cu

Continue reading