Category Archives: Finlanda

The man without a past (2002, Aki Kaurismäki)

Ce ai face dacă ai rămâne fără memorie? Ești nevoit să iei de la zero totul: casă, masă, prieteni, sentimente, etc. Personajul nostru nu numai că privește viitorul cu încredere, dar devine un alt om. Este nevoit să-și construiască o identitate nouă. Asta nu-l demoralizează și nici nu-l împiedică să vadă partea plină a paharului. Viața merge înainte, nu înapoi. Desigur, poate nu mai ține minte tabla înmulțirii dar știe că plantând doi cartofi în pământ, vor ieși mai mulți. Lumea modernă, spune el, trăiește numai prezentul, în timp ce omul de la țară trebuie să se gândească la viitorul recoltelor sale. Recolta omului fără memorie este vastă: un sărut furat, ce va trezi sentimente în inima femeii de care s-a îndrăgosit, o speranță oferită unor cântăreți de jazz, un cămin cald oferit unui câine pe nume Hannibal, etc.

Este prima dată când văd un film în limba finlandeză, ceea ce-i dă o notă oarecum stranie pentru că ai senzația că oamenii sunt veniți de pe o altă planetă. Finlandeza nu seamănă cu niciuna dintre limbile pe care le pot recunoaște cu ușurință. Dar nici nu sună rău. Trebuie să menționez coloana sonoră (energică și optimistă) și piesa asta, la care efectiv am intrat în atmosfera filmului.

Nota mea: 8.50

Advertisements

La vie de boheme 1992, Aki Kaurismäki

Un scriitor, un pictor si un compozitor. Este viata fiecaruia in parte intr-o lume materialista. Cati dintre noi nu si-ar fi dorit sa munceasca in alte domenii, cati se afla exact in locul in care vor sa fie? Ei bine, scriitorul isi asuma aceasta pasiune cu tot ce presupune ea. Pictorul, un emigrant ce sta ilegat in Franta, de asemenea. Compozitorul traieste de azi pe maine, are mobila dar nu are casa. Filmul devine interesant dupa ce se intalnesc cei trei. Desi alb-negru, te prinde ca poveste. Unde mai pui ca e presarat cu umor de calitate. Finalul e de genul “jos palaria” si cred ca numai in filme mai vedem asa ceva: virturti in stare pura.

Nota mea: 9