Category Archives: Tengiz Abuladze

The wishing tree 1976, Tengiz Abuladze

Un film profund, alături de celelalte două (Căința și Ruga) ce alcătuiesc trilogia nedreptății. Încă o dată mulțimea ia decizii pentru unul singur. Bineînțeles, decizii egoiste ce stârpesc frumusețea și bogăția sufletească. Dacă mai e câte unul care vede adevărul, este dat la parte și catalogat ca fiind nebun. Cei care îndrăznesc să viseze sunt batjocoriți. Câteva întrebări rămân deschise în final:
E greu de crezut că acest magnific pom a putut crește în praful și gunoaiele acelea. De unde vine frumusețea pe lume? Unde se duce? Sau poate numai își ascunde fața de noi pentru o vreme…

Nota mea: 8

Advertisements

Monanieba 1984, Tengiz Abuladze

Un film controversat ce a fost interzis o vreme din cauza criticii asupra stalinismului. Varlam Aravidze este dictatorul care caută pisica neagră chiar și în camerele întunecate și, spune el, o va găsi chiar dacă nu se află acolo. Sub acuzația de inamic al poporului au fost arestați oameni nevinovați, au fost dărâmate biserici, au rămas copii orfani. Unul dintre acești copii, ajuns la vârsta maturității, vorbește despre ceea ce i s-a întâmplat reușind să schimbe ceva în inimile de piatră. Fiul lui Varlam este mustrat de conștiință și recunoaște că nu mai face deosebirea între bine și rău.

Monanieba este un film pe care regizorul l-a realizat în urma unui accident de mașină. El și-a propus să creeze ceva important și a reușit. Filmul a câștigat în 1987 premiul Fipresci la Cannes, Grand Prize of Jury și Prize of the Ecumenical Jury. O bilă albă pentru cinema-ul georgian. În afară de asta trebuie să menționez grija pentru detalii pe care am văzut-o în film: felul în care lumina cade pe chipul personajelor principale, prim-planuri expresive, coloana sonoră, părticele din Bach, poezie, artă, religie.

8.50

Vedreba 1967, Tengiz Abuladze

Un film bazat în exclusivitate pe versurile poetului georgian Vazha Pshavela. Cu alte cuvinte, replici cu rime de la început și până la sfârșit. Nu trebuie să înțelegi limba pentru a simți muzicalitatea cuvintelor. În asta excelează filmul dacă-l judecăm din punct de vedere tehnic. Merge văzut de mai multe ori din cauza simbolisticii bogate.

Eroul din film trece printr-o serie de transformări și tind să cred că povestea nu e chiar așa de simplă pe cum pare. În primul rând femeia care apare în film este o fecioară. Ea simbolizează setea omului pentru puritate sufletească. În același timp îi apare în față și un tip cu burta mare, dezgolit. El este omul-diavol de care fuge personajul nostru și pe care-l recunoaște în faptele sale din trecut.

După ce omoară un cecen ridică o întrebare simplă: de ce nu există păreri de rău când omori un dușman? Înainte de toate, ne-am născut oameni și abia apoi au venit titulaturile (asta o vom auzi în a 3-a parte a trilogiei din partea nepotului lui Varlam). Eroul luptă pentru a-și apăra principiile. În momentul în care îl privește pe dușman ca pe un om, mulțimea se întoarce împotriva lui.

Sunt multe de zis pe marginea filmului. Spre exemplu, felul în care mulțimea judecă un singur om. Dacă o sută de capete cred într-o idee, nu înseamnă că acela este adevărul. Faptul de a-ați apăra principiile atrage consecințe.

Cu acestă rugăciune se deschide filmul:

Firea minunatã a omenirii nu poate muri niciodatã

Doamne, primește-mi rugãciunea
Mãruntã, ce întâia oarã o înalț:
Te rog, sã nu mã lași sã pier
Trãdându-Te pe Tine,
De mine lepãdându-mã.
Lasã nebunul în sminteala sa,
Minunii, doar, e sufletul supus,
Tânjind întruna dupã bunãtate,
Nicicând nu e sãtul îndeajuns.
Iar binecuvântata-nțelepciune, pacea,
În veci sã nu îmi fie date.
Atunci doar, chinuit de dor nespus,
În mine bucuria va-ncolți.
Când al meu suflet e-n vãpaie,
Și gândul aripile își întinde,
Numai atunci în mine se trezește
Deplin, înalta libertate.
și mã pãzește totdeauna
Cu-a Tale mâini atotputernice,
Pânã netrebnica nãpastã
Mã va bãga-n mormântul rece.
Atunci când pacea voi gãsi
Tu cerului înapoiazã-i steaua,
Și râului învolburat dã-i peștii,
Pãmântului – cenușa mea,
Dã sufletului nemurirea,
Mamei și tatãlui – copiii!

Nota mea: 9