Category Archives: Giuseppe Tornatore

The Best Offer (2013, Giuseppe Tornatore)

Virgil Oldman este un expert capabil să facă diferența între un tablou original și un fals. E drept că nu orice ochi poate depista minciuna în artă. Intervențiile personale, de orice factură, sunt acte de creație, chiar dacă au loc în interiorul unei recreeri a creatului.

Oldman este totodată un colecționar de femei frumoase, strânse toate într-un mod șiret și egoist, într-o cameră-seif. Sunt prețioase pentru că artistul a lăsat o parte din suflet pe pânză, dar și licărul din ochiul modelului. Sentimentul este acolo, imortalizat ca o insectă într-o piatră de chihlimbar, și face ochiul privitorului de azi să se zbată.

Virgil este priceput în estimarea valorii obictelor, dar oamenii îi sunt străini și-i tratează cu răceală. Crescut fără dragoste părintească, este un sălbatic ce nu s-a îndrăgostit niciodată, chiar dacă se apropie de vârsta pensionării. Cu teama de a nu fi rănit, îi va ține pe oameni la distanță și-i va eticheta fără dar și poate. Totul până când o cunoaște pe Claire, o femeie misterioasă, ce-l momește cu diferite bucăți de puzzle, super-valoroase. Aceste bucăți vor construi o temelie șubredă, alimentată încă din start, de un combustibil nepotrivit.

De aici bătrânul începe să se transforme, fără să realizeze că de fapt a evaluat-o și pe Claire ca pe un bun de mare preț, ca și cum ar fi o femeie închisă într-un tablou. Se vede dator s-o scoată de acolo iar fantezia lui se materialiează.

Femeia pe care a văzut-o era un original sau un fals? Era cu siguranță un subiect foarte frumos, a cărui valoare poate fi estimată de n ochi. Depinde cu cine interacționează, cine o privește.

Finalul rămâne deschis, sentimentele umane sunt opere de artă. Pe de-o parte Virgil a trecut în lumea celor cu sentimente adânci, care zguduie destine. Pe de-altă parte s-a produs o rearanjare de forțe în Univers 🙂 Un diamant strălucește mai frumos la lumină decât îngropat sub pământ.

Nota mea: 8

THE-BEST-OFFER_posterfoto de aici

La Leggenda del pianista sull’oceano (1998, Giuseppe Tornatore)

Viața este o serie întreagă de opțiuni. Cui îi place să experimenteze, poate să alerge fără oprire. Dar, atunci când ți-ai descoperit sensul, mai are rost să cauți altceva? Pentru unii oameni poate fi greu să rămână loiali unui singur scop. Alții se nasc scopuri în sine și sunt fericiți mergând pe acel drum, până la capăt.
1900 este talentat tocmai pentru că se dăruiește lumii. Pentru el competiția este un cuvânt nou, un sentiment nemaitrăit. Chiar și așa, pianul sau lumea în 88 de clape, îi oferă un număr infinit de variante pentru a se exprima și trăi. Fiecare om poartă cu el muzica vieții sale. Pianistul care a trăit toată viața pe ocean, o simte și îi dă viață. Filmul este mai mult decât povestea unui om. El vorbește despre prietenie pe viață, sentimente care pătrund în suflet și te schimbă definitiv, căi personalizate, necunoscuți care devin cunoscuți numai privindu-le ochii.

Nota mea: 8.50

La sconosciuta 2006, Giuseppe Tornatore

Irena este o ucraineancă venită în Italia cu un anumit scop și un plan bine pus la punct. Ea poartă cu sine un trecut zbuciumat care iese la iveală puțin câte puțin, până-n momentul în care vede că nu există altă cale decât adevărul. Tot acest mister de pe parcursul filmului creează o tensiune și sporește curiozitatea. Finalul te lasă fără cuvinte, este emoționant. De fapt, Tornatore știe să prezinte o poveste tristă de unde să răsară și un colț plin de soare. Pentru asta filmul e complex și neașteptat de bun.

Nota mea: 7.50

Malèna 2000, Giuseppe Tornatore

Un film ce nu te lasă rece, indiferent de care parte a poveștii te afli. Malena este o femeie frumoasă iar simpla sa existență într-un orășel din Italia anilor 1940 stârnește reacții furtunoase. Bărbații, de orice categorie și vârstă, o privesc cu poftă. Femeile o invidiază. Poate că o admiră în secret dar teama că frumoasa poate fura oricând chiar și pe cel mai fidel dintre soți, le zguduie orice urmă de siguranță. Este interesant de urmărit fenomenul. Pe atunci nu existau așa multe metode de înfrumusețare ca azi: silicoane, extensii, unghii false, lentile de contact, bronz artificial, liposucție, etc. Una e reacția în fața unei frumuseți naturale, autentice, și altfel privești o frumusețe artificială, chinuită.

Faza de la început, cu puștii care omoară o furnică, mi se pare cheia filmului. Majoritatea deține puterea, oricât de nedrepte și necoapte ar fi hotărârile/instinctele lor. În cazul de față, localnicii nu se lasă până nu uniformizează chipul Malenei, nu se lasă până nu-i fură frumusețea prin toate mijloacele posibile. Singurul care crede în Malena și o privește cu alți ochi, este puștiul de 12 ani. Desigur, și el este hipnotizat și tulburat până peste cap de frumusețea femeii dar reușește să vadă dincolo.

Privit numai din acest punct de vedere, filmul este inocent. Dacă punem la socoteală faptul că mai mult de jumătate este îmbibat de erotism, înțeleg părerile criticilor cum că ar fi comercial. În fond, e și asta o strategie pentru a atrage privitori de toate categoriile, de la A la Z. Eu m-aș uita la Monica Bellucci indiferent în ce film ar juca. Asta nu înseamnă că e o actriță de nota 10 sau regizorul e genial.

Nota mea: 7.50

Nuovo Cinema Paradiso 1988, Giuseppe Tornatore

Un film nostalgic dar senin. Viața lui Toto este prezentată din mai multe unghiuri: copilăria și pasiunea pentru film, adolescența și iubirea ideală, realitatea și pragmatismul. Cinema Paradiso este locul unde Salvatore și-a proiectat visele pe ecran, de aceea este atât de emoționat când își aduce aminte de trecut. Nu avea cum să o reîntâlnească pe Elena. Ar fi însemnat că filmele se împlinesc iar fata era povestea lui de dragoste, un personaj care a prins viață dar a dispărut de pe scenă prea repede. Un film sentimental și valoros pentru ceea ce trezește în inima oricărui cinefil.

Nota mea: 9