Category Archives: Roberto Benigni

Il piccolo diavolo, Roberto Benigni

Una dintre calitățile unui film reușit este capacitatea de a rămâne fresh, de a trece proba timpului. Adică, degeaba are succes în anul apariției dacă peste ceva timp rămâne îngropat de concurență. În cazul de față, meritul îi aparține lui Benigni, un regizor talentat și efervescent. Bineînțeles, calitatea menționată de mine este apreciată în afara lanțului prestație actoricească-intrigă-efecte.

După ce am văzut La vita e bella de vreo șapte ori, am zis că merită să-i aprofundez creațiile. Am continuat cu Coffe and Cigarettes (aici este încorsetat de regula filmului, drept urmare nu iese prea tare în evidență ci pur și simplu dă bine pe lista invitaților – o spumă a spumelor în concepția lui Jim Jarmusch)

Down by Law (bate palma din nou cu Jarmusch pentru rolul italianului rătăcit în America; și nu e ultima lor colaborare, încă nu am văzut Night on Earth)

La tigre e la neve (comedie romantică, un fel de La vita e bella reîncălzită pe aragazul electric; dacă ignorăm asemănările și judecăm ad hoc, filmul este chiar bunicel)

Johnny Stecchino (o comedie la brațul Nicolettei Braschi, ca de obicei, și cu responsabilitatea unui dublu rol)

Non ci resta che piangere (singurul film mai slăbuț în comparație cu celelalte, realizat mai pe la începuturile carierei de regizor și actor)

Bun, după parantezele de mai sus, am ajuns la Micul drăcușor (realizat în 1988), o comedie în care Benigni demonstrează pentru a nu știu câta oară că știe ce face. Îmbină cu stil momentele haioase cu cele romantice, se strâmbă, devine serios, copilăros, jovial, carismatic. Filmul este o porție bună de râs, dacă pot să-l numesc așa iar titlul poate fi interpretat și dincolo de sensul propriu al ideii. Călătoria nu s-a încheiat încă. După ce voi fi văzut și celelalte producții, sper să găsesc în continuare aprecierile de mai sus.

La vita e bella 1997, Roberto Benigni

Este singurul film văzut de șapte ori până-n prezent. O capodoperă! Roberto Benigni este genial: îmbină umorul cu momentele dramatice într-un stil original. Multe dintre replici sunt memorabile:

Buongiorno principessa!

Maria, la chiave!

Nici nu vă imaginați cât de mult aș vrea să fac dragoste cu dumneavoastră dar n-o voi spune niciodată nimănui, mai ales dumneavoastră.

E interzisă intrarea evreilor și câinilor (…) de mâine scriem și noi: e interzisă intrarea păianjenilor și vizigoților.

Nota mea: 10

La tigre e la neve 2005, Roberto Benigni

O poveste atipică despre dragoste şi capacităţile nebănuite pe care le avem când vrem să salvăm iubirea/persoana iubită. Un film emoţionant marca Roberto Benigni. Asta spune tot. Câteva scene şi replici sunt de-a dreptul memorabile:

Dacã ea moare…
… pentru mine poate sã închidã acest
întreg spectacol al lumii…
pot sã închidã furgoneta,
sã deşurubeze stelele,
sã împãtureascã cerul
şi sã-l punã în camion,
poate sã închidã lumina
soarelui pe care o iubesc aşa de mult…

Tu ştii de ce o iubesc aşa de mult?
Pentru c-o iubesc pe ea
când soarele rãsare pe ea.
Poate sã ia totul,
aceste carpete, stalpii, casele,
nisipul, vântul, broaştele,
pepenii copţi,
grindina, şaptele din searã,
mai, iunie, iulie,
busuiocul, albinele,
marea, dovleceii…

Ştii de ce există războaiele? Pentru că lumea a început fără oameni şi vrea să se termine la fel.

Nota mea: 9