Category Archives: Hirokazu Koreeda

Shoplifters (2018, Hirokazu Kore-eda)

Câștigătorul Palme d’Or-ului din 2018, Shoplifters, prezintă o familie mai puțin ortodoxă.

Osamu și Shota, aparent tată și fiu, pretind că vor să cumpere ceea ce într-un final ajung să-și însușească. Nu creez un joc cu litera ș, familia lor se numește chiar Shibata (tradus perie de lemn, câmp de orez). Cei doi au un anumit ritual, un fel de hocus-pocus al degetelor, prin care fură mici bunuri din magazine, urmând fiecare anumite crezuri în același proces. Cel mare atât știe să facă, cel mic spune că bunurile etalate, care nu aparțin încă nimănui, pot fi împrumutate cu nevinovăție, fără a duce pe nimeni la sapă de lemn.

Pe drumul spre casă, victorioși, după o vizită la magazin, o adoptă pe Yuri, o fetiță speriată ce părea să se fi rătăcit sau poate chiar să fi fugit de acasă. Familia lor capătă încă un membru, fără prea multe polemici. Par să se înțeleagă bine: bunică, nepoată, un cuplu și doi copii. Toate categoriile de vârstă, sub același acoperiș.

Nu ne sunt dezvăluite legăturile dintre ei. Vedem doar că ezită să-și spună tată, mamă, soră, etc.  Uniți de circumstanțe, sărăcia fiind numitorul comun, între ei există un fel de armonie specifică oamenilor ce se cunosc foarte bine. Casa lor este mică și aglomerată, fără spații care să ofere intimitate. Asta nu pare să deranjeze pe nimeni, împart toate bunurile cu nonșalanță și zambesc unul altuia cu seninătate.

Filmul impresionează exact din împletirea duioșiei cu drama. Par să se fi ales unii pe alții, fără resentimente. Atunci când te naști într-o familie, însă, acel eveniment nu este o alegere. Personajele ne sunt prezentate prin ochiul puștiului, Shota. Deși abia poartă discuții sensibile cu tatăl despre primele semne ale pubertății, pare să înțeleagă complexitatea actelor sale. Furtul, oricât de mic, este o responsabilitate și nu durează mult până când copilul începe să se întrebe care este limita bunului simț. Astfel declanșează un lanț de evenimente, cu sau fără intenție. Sunt testate legăturile dintre toți membrii familiei, se atribuie funcții și apoi se dau înapoi titulaturi. Ce-i unește cu adevărat? Poate fi o femeie numită mamă doar pentru că a născut un copil? Poate fi o femeie oarecare numită mamă doar pentru că merge pe stradă și copilul din dreapta ei pare fericit lângă ea, fără să se știe cine este acea femeie?

Filmul dezbate exact aceste contraste: ce înseamnă să ai o anumită funcție și ce trebuie să faci de fapt în acea situație. Teoretic, ne naștem în anumite roluri și suntem sau nu potriviți pentru ele. Filmul de față este o meditație pe marginea adevărurilor nespuse, din orice colectiv în care se înfiripă afecțiunea.

shoplifters

foto

Advertisements