Category Archives: România

Bună! Ce faci? 2011, Alexandru Maftei

O poveste cu un subiect la modă: relațiile virtuale. Dacă mai pui și puțin adulter, câteva coincidențe și un cuplu trecut de a doua tinerețe, iese Bună! Ce faci? Comedie pe alocuri, romantic așa și așa, mai degrabă un film nostalgic ce nu crede în capacitatea unui cuplu de a rămâne împreună pentru mult timp. Poate e realitatea dură, de care toți speră să nu fie atinși. Scenele gratuite cu sex adolescentin par introduse special pentru această categorie de public. Știm cu toții că majoritatea românilor nu prea acordă credit filmelor românești iar asta e o capcană isteață și totodată ieftină de a face priză. Partea bună e că încearcă să transforme totul într-o poveste cu tâlc, din care tinerii să mai rămână și cu niscai concluzii mature. Oricum, merită văzut pentru că aduce un suflu nou cinema-ului românesc.

Nota mea: 6.50

Faleze de nisip 1983, Dan Pița

Recunoaște, puștiu! Replica asta a rămas celebră în istoria cinema-ului românesc și evocă perioada comunistă. În film, Puștiul este interpretat de actorul Gheorghe Visu, un tip plăpând pe la 22 de ani. El este acuzat de doctorul Cristea (Victor Rebengiuc într-un rol antipatic de bun) cum că i-ar fi furat lucrurile de pe plajă: un aparat foto, un lănțișor de aur, niște bani, etc. Doctorul este atât de sigur că Puștiul (Vasile) este vinovat încât exclude orice variantă că ar fi putut să se înșele.

Nu suport să pierd, motivează el. Chiar și după ce prietenii îi spun că exagerează, doctorul consumă atâta energie pentru o clauză gratuită. Evident, Puștiul este persoana potrivită la locul nepotrivit. Faptul că nu crede un adevăr impus îl face puternic în fața unui doctor influent, ambițios și egoist care dorește să câștige orice gen de luptă. Nu contează calibrul adversarului, el trebuie să pice pentru că așa vreau eu.

Filmul este ecranizarea romanului de mare succes Zile de nisip, scris de Bujor Nedelcovici. Apărut într-o perioadă sensibilă pentru un astfel de subiect, a fost interzis de către Ceaușescu la câteva zile după premieră pe motiv că alterează imaginea comunismului. Normal, dacă pune degetul pe rană!

Nota mea: 8.50

Binecuvântată fii, închisoare (2002, Nicolae Mărgineanu)

Un film românesc memorabil şi altfel decât ceea ce am mai văzut până acum. Faptul că tratează evenimente ce s-au întâmplat în realitate accentuează dramatismul. Mi-a plăcut Maria Ploae, s-a identificat cu Nicoleta Valeria Bruteanu. Ideea pe care o reţin de aici: niciodată nu este târziu să-ţi găseşti adevărata identitate, să deschizi uşa ce duce spre adâncurile Eu-lui. Ar trebui să preţuim mai mult ceea ce avem (libertatea de a alege, de a schimba ceva) înainte să cunoaștem gustul exilului.

Nota mea: 8

Eu când vreau să fluier, fluier (2010, Florin Șerban)

Din ce în ce mai bine pentru filmele românești. Regizorul atinge mai multe puncte sensibile: soarta copiilor părăsiți de părinti pentru munca în Italia, singurătatea, consecințele unei vieți fără sprijin, teama, revolta. La nervi sau nu, atitudinea de genul eu când vreau să fluier, fluier este consecința unei presiuni interioare ce nu mai ține cont de nimeni și nimic, izbucnește ca lava unui vulcan.

Nota mea: 8

Atunci i-am condamnat pe toți la moarte 1972, Sergiu Nicolaescu

Una dintre capodoperele filmului românesc! În afară de prestaţia desăvârşită a lui Amza Pellea, filmul atinge câteva teme sensibile: egoismul şi perfidia intelectualului în comparaţie cu simplitatea ţăranului, capacitatea de sacrificiu – o găseşti mai repede la un nebun decât la un om sănătos (deşi am o bănuială că Ipu nu era nebun deloc), relaţiile reci dintre părinţi şi copii, adevărata credinţă în Dumnezeu, conştiinţa grea după ce trimiţi un om nevinovat la moarte, etc. Personajele sunt bine conturate. Vedem clar femeia materialistă, preotul cu dorinţa de a fi un preot adevărat, notarul ce umblă cu hârtiile mereu la el, doctorul care-ţi zice că eşti bolnav şi numai bun de sacrificat în folosul societăţii. Finalul este imprevizibil.

Nota mea: 10

Balanța 1992, Lucian Pintilie

Nela și Mitică, un cuplu atipic în interpretarea a doi actori talentați: Maia Morgenstern și Răzvan Vasilescu. Cele două personaje dau culoare satului în care-și desfășoară activitatea. El este un medic competent și totodată modest, care nu a plecat la oraș ci trăiește pentru pacienții săi. Ea lucrează în învățământ și-și ia rolul în serios chiar dacă a studiat în Franța și predă la o școală din Copșa-Mică. Un film excepțional atât pentru interpretarea personajelor cât și pentru acele momente verde-în-față.

Nota mea: 9