Soul Kitchen 2009, Fatih Akin

Gegen die Wand mi-a plăcut dar Auf der anderen Seite a luat-o pe panta descendentă. Și nu e numai părerea mea. În momentul în care ești servit cu ceva de calitate, te aștepți ca la următoarea consumație (de film) să ai parte de același tratament, nu? Conștient probabil de aceste realități, sau poate din alte considerente, Fatih Akin a schimbat registrul. Soul Kitchen este o comedie filmată în același stil alert cu care regizorul și-a obișnuit publicul, cu scene și replici bine țesute. Nu mă așteptam la ceva extraordinar dar m-a surprins într-un mod plăcut. Adevărul e că trebuie puțină răbdare până când povestea prinde contur și te prinde în interiorul ei. Un film ce merită văzut mai ales dacă ești sătul de comediile americane și vrei ceva nou.

Nota mea: 7.50

Advertisements

Uzak 2002, Nuri Bilge Ceylan

Uzak vorbește despre relații și degradarea lor în timp. Rudele nu schimbă introvertiții dar nici locuitul sub același acoperiș nu ajută doi oameni să se deschidă. Atâta timp cât există mândrie la mijloc, există bariere. În cazul de față, Mahmut și Yusuf s-au schimbat din momentul în care unul a plecat în Istanbul iar celălalt a rămas la țară. Bineînțeles, orășeanul a uitat de unde provine. Faptul că a reușit în viață de unul singur îi dă acel aer de superioritate care ține la distanță omul simplu și modest. Un film bun și profund ce tratează problemele societății moderne: alienarea, singurătatea, răceala sufletească, etc.

Nota mea: 8

Gegen die Wand 2004, Fatih Akin

Dacă nu poţi schimba lumea, schimbă lumea ta! Îndemnul doctorului nu tocmai întreg la minte, aşa cum îl numeşte Cahit, personajul principal din Gegen die Wand, este privit cu indiferenţă după o semi-tentativă de sinucidere.

După moartea soţiei, zilele lui erau negre, lipsite de sens. Strângea paharele într-un club de rock din Hamburg. Într-o seară, sub influenţa alcoolului şi a cocainei, intră cu maşina într-un zid. Supravieţuieşte, parcă şi mai supărat, dar cu

Takva 2006, Ozer Kiziltan

Filmul urmăreşte traiectoria credinţei lui Muharrem, un om simplu şi cu inima curată. În urma unei promovări, după ce începe să lucreze cu banii, devine altul. Contactul cu lumea pe care până atunci a reuşit s-o evite, îi debusolează. Dă-i unui om umil telefon mobil, maşină personală, haine scumpe, bani, scoate-l din rutina zilnică. Ce crezi că se va întâmpla? În cazul de faţă, Muharrem cunoaşte atât prăbuşirea credinţei cât şi o evadare din lumea cotidiană. Finalul mă face să cred că biruieşte conştiinţa personajului, altfel spus, inima şi nu mintea.

Filmul prezintă de asemenea filosofia musulmană, felul în care se ghidează credincioşii, cum investesc în cei mici pentru a perpetua credinţa, etc. Anumite momente sunt duse la extrem: rugăciunile parcă devin automatisme, sheikul ia bani de la cei sărmani fără să-şi dea seama că produce un dezechilibru social, etc.
Takva este primul film al regizorului Ozer Kiziltan. Aştept cu mare interes şi altele.

Nota mea: 9