Category Archives: Jim Jarmusch

Paterson (2016, Jim Jarmusch)

PATERSON-1-1020x574Când ești copil, înveți că există doar trei dimensiuni: înălțimea, lungimea și adâncimea. Ca o cutie de pantofi. Mai târziu afli că există și o a patra dimensiune, timpul. Hmm, unii spun că ar fi și o a cincea, a șasea, a șaptea…

Jim Jarmusch ne propune să observăm, umăr la umăr cu personajele sale, celelalte dimensiuni ale vieții prin prisma detaliului.

Paterson este un șofer de autobuz, într-un oraș ce a găzduit și inspirat poeți. Le știe versurile și-i recitește cu admirație. Duce o existență liniștită și respiră versuri cu fiecare pas. Diminețile au propriul ceas biologic, micul dejun poartă o culoare diferită, bețele de chibrit sunt speciale, foaia albă este prietenă cu pixul și cu gândul.

Există mai multe forme de poezie iar Paterson este capabil să le observe cu bucurie și seninătate, oriunde ar merge. Nici nu ai spune că dincolo de un simplu zâmbet se află un om cu o carte secretă – o colecție de momente. Paterson este șoferul de pe copertă, dar, odată ce ajungi să-l cunoști, descoperi că paginile sunt de fapt glasul creativității. Acel glas nu poate fi oprit, indiferent de circumstanțe.

Filmul curge lin și nu apuci să te plictisești, în ciuda ritmului cu care se desfășoară. Cum altfel am putea fi atenți la detalii dacă nu oprindu-ne, pentru o secundă, să trăim Acum și Aici?

Nota mea: 8

foto de aici

Advertisements

Only Lovers Left Alive (2013, Jim Jarmusch)

"only lovers left alive"Adam și Eve sunt doi vampiri moderni, cu bune maniere, ce-și poartă istoria în obiectele preferate. Puține la număr. El iubește chitările și le știe pe nume, ea citește cărți cu aceeași sete cu care bea sânge din paharul cu picior. Câtă eleganță în degustarea licorii! Dacă te gândești că majoritatea filmelor cu vampiri sunt cam la fel, filmul de față demonstrează contrariul. Bineînțeles, avem un regizor cu personalitate la mijloc. Jim Jarmusch este un maestru al poveștilor în imagini, atent la detalii. Cuvintele vin doar în completarea anumitor idei. Cum ar fi: ce ai făcut bun în toți acești ani? (vampirii chiar prind generații întregi de oameni), sângele conține 55% apă și nu este gustos, cât de sănătos trăiești, etc.

Dacă lumea evoluează, este și cazul vampirilor: Iphone, sticluțe cu sânge luate de la medici corupți, ochelari de soare, mănuși din piele, înghețată pe băț, călătorii cu avionul pe timp de noapte. Singurul element comun întâlnit în toate filmele cu vampiri este părul-măciucă. Părul pare ars cu placa și este țeapăn. Ar mai fi fața albă ca varul din lipsa vitaminei D obținută prin expunerea la soare.

În linii mari, un film interesant. Apreciez originalitatea și scenele în care cei doi iubiți & soți își arată afecțiunea, intactă după atâtea decenii. Ar părea că dragostea începe undeva din infinit și nu se mai termină. Bună și ideea de nemurire, exploatată ca o alegere și nu ca suferință. Cu alte cuvinte, titlul ar putea fi răstălmăcit cam așa: dragostea înseamnă viață. Sau reciproca.

Aș mai adăuga și prezența celui de-al doilea personaj feminin, Eva, copilul răsfățat și fără minte. Apare, inevitabil, o comparație subtilă între ideal și real. Ceea ce este (practica) și ceea ce ar fi trebuit să fie (teoria).

Nota mea: 7

Down by Law 1986, Jim Jarmusch

Un film despre trădare și felul în care devii prieten cu oameni din circumstanțe atenuante. Zack e un DJ talentat (Tom Waits) părăsit de iubita lui. Jack (John Lurie) are o grămadă de femei pentru că este provider de carne vie pe care el o numește marfă atunci când acoperă o femeie goală cu cearșaful. Roberto (Benigni) e un italian rătăcit prin America, nici el nu știe de ce. Îi place poezia americană pe care a citit-o în italiană.

Cei trei se cunosc în închisoare, fiecare ajuns acolo într-un mod ciudat. Dacă de primii doi știm că au trecut prin înscenări, Roberto este adus pur și simplu. Relația dintre cei trei devine specială pe parcurs, americanii fiind împăcați de italian la fiecare ceartă avută. Bineînțeles, Roberto Benigni destinde atmosfera. În final, ori apare fata Morgana, ori inocentul câștigă cireașa de pe tort.

Un film ce poate fi interpretat în o mie de feluri, drept pentru care fiecare vizionare merită timpul acordat. Cadrele sunt alb-negru dar se vede atenția regizorului pentru fiecare detaliu în parte: lumina, obiectele din jur, fețele personajelor, etc.

Nota mea: 8.50

Coffee and cigarettes 1986, Jim Jarmusch

Cele 11 scheciuri prezintă obiceiurile, dependenţele şi raporturile dintre oameni. Regizorul a ales ca actorii să se joace pe ei înşişi, a mizat probabil pe faima lor: Roberto Benigni, Iggy Pop, Steven Wright, Cate Blanchett, Bill Murray ş.a.

Aparentul joc de şah şi masa văzută de sus, unde sunt aşezate ceştile, ţigările, scrumiera şi celelalte obiecte de pe masă, redau o atmosferă uşor crispată. Poate este de vină formalismul dintre oameni sau discuţiile despre vreme au fost înlocuite de cele legate de sănătate şi alte poveşti.
Este prezentat un întreg ritual, mimică şi gestică ce poate fi oricînd înlocuită de omul simplu, din viaţa de zi cu zi.

Filmul poate părea ciudat şi este într-adevăr nevoie de multă răbdare pentru a-l privi până la capăt şi a face legătura între replici. Continue reading